Starea concurentei in 2015

Clasamentul Global Competitiveness Report pentru 2014-2015, realizat de catre Global Economic Forum plaseaza Romania pe o pozitie buna – cea mai buna de pana acum: locul 59 din 144 de state analizate, ceea ce implica apartenenta Romaniei la un grup de state din care mai fac parte Albania, Egipt, Georgia, Serbia si chiar Ucraina. Chiar daca este vorba de cea mai buna pozitionare a Romaniei de cand este realizat acest clasament, trebuie sa avem in vedere ca Romania este cea mai slab cotata tara din Uniunea Europeana, cu 5 pozitii in urma Bulgariei.

Exista motive de bucurie, deci, dar optimismul trebuie sa fie retinut.

Care sunt aspectele care trag in jos Romania? In vreme ce Romania puncteaza bine la politicile macroeconomice – pozitia 46 la nivel mondial (aici un mare merit revine de fapt Bancii Nationale a Romaniei) – si la capacitatea de adoptare a tehnologiei – locul 45 – tara noastra pierde masiv la capitolul institutiilor – doar locul 88 – si in ceea ce priveste piata muncii – pozitia 90.

Raportul nu detaliaza intre institutii, ceea ce este corect, deoarece functionarea in parametri optimi a unor instittutii – BNR, DNA – nu poate compensa suficient lipsa de eficienta a altor institutii. La final, nota acordata institutiilor publice din Romania este mai degraba nota codasilor, asa cum viteza de deplasare a unui grup de oameni pe munte este data de viteza celor mai lenti componenti ai grupului. Desigur, Consiliul Concurentei nu se afla pe pozitiile din urma dar este evidenta pierderea de viteza si lipsa de focus ale acestei institutii - esentiale pentru mediul economic - in ultimii 2 ani.

Dupa cum am sustinut si in alte ocazii, o economie competitiva pe plan extern presupune in mare masura un joc al concurentei nealterat in plan intern. Garantia unui astfel de proces consta in respectarea regulilor de concurenta prevazute de Legea concurentei nr.21/1996 si de Tratatul de Functionare a Uniunii Europene. Respectarea regulilor trebuie sa fie, in primul rand, un proces voluntar al companiilor dar este si preocuparea principala a unei institutii publice cu puteri largi de control si sanctionare - Consiliul Concurentei.

Ce mai face insa si ce a facut in ultima vreme Consiliul Concurentei? Asa cum se vede in mod evident, Consiliul a adoptat o pozitie discreta ("low profile") in conditiile in care acesta nu are inca un Plen complet - numarul membrilor s-a redus la doar 4 din cei 7 prevazuti de lege iar 3 membri au mandatele expirate si nu au fost inca reconfirmati.

Interimatul de la conducerea Consiliului Concurentei ofera o explicatie a neimplicarii acestuia in multe manifestari anticoncurentiale ce ar trebui combatute, dar nu este, totusi, o scuza absoluta in aceasta privinta - in definitiv, potrivit legii de organizare, membrii aflati inca in functie au atributii depline si au datoria de a isi indeplini atributiile asa cum trebuie.

In egala masura este dificil de inteles si imposibil de acceptat orientarea autoritatii de concurenta catre "vanarea" unor tinte usoare, atat in ceea ce priveste comportamentele investigate cat si companiile sanctionate.  

Aproape 60% (!!) din cazurile investigate de catre Consiliul Concurentei vizeaza, potrivit evidentelor furnizate de catre autoritate, posibile restrictii verticale, intre producatori si distribuitori – fixarea pretului sau a altor conditii de comercializare.  

Este o situatie unica in ansamblul autoritatilor de concurenta din Uniunea Europeana - o anomaile care nu tine cont de faptul ca, in ordinea fireasca a nocivitatii pentru mediul concurential, restrictiile verticale sunt de abia pe locul 3, dupa carteluri si abuzuri de pozitie dominanta. In jurisdictii precum Statele Unite ale Americii, tara de origine a dreptului concurentei, restrictiile verticale nici macar nu constituie incalcari prin obiect ale legii, asa cum se intampla in Uniunea Europeana.  Singura explicatie decenta a unei astfel de abordari ar fi aceea ca economia Romaniei este parazitata la nivele uriase de astfel de restrictii verticale, anticoncurentiale, ceea ce ar face din aceasta un unicat (nedorit) in ansamblul oricarei economii de piata, de oriunde de pe glob.  Statistic vorbind, o astfel de realitate este dificil de atins dar in cazul nostru este suficient sa luam nota de absenta unei justificari publice a Consiliului Concurentei in ceea ce priveste concentrarea activitatii sale pe acordurile anticoncurentiale verticale.

Veti auzi in curand cum Consiliul Concurentei se va "mandri" cu aplicarea de amenzi contraventionale in cazul acordurilor prin care producatorii sau unii importatori si cativa retaileri de produse alimentare sustineau in comun efortul financiar necesar pentru organizarea de promotii.  Promotiile erau benefice consumatorilor dar probabil ca in viitor vor dispare - sau vor fi mult mai limitate - sub imperiul unei atitudini pe care nu ezit sa o numesc obtuza si care ignora atat situatiile concrete de fapt din acest caz, cat si conditiile generale concrete ale pietei (marjele mici ale retailerilor de produse alimentare, duratele scurte ale promotiilor si cotele de mici de piata ale produselor vizate etc).  Temerea mea pleaca de la precedente in acest sens - analiza ca neconcurentiale a campaniilor de buy-back de produse electrocasnice si sanctionarea acestora au condus la reducerea drastica a acestui tip de operatiune, altminteri profitabil consumatorilor.  

Imi este teama ca aceeasi autoritate nu va putea sa explice cum de ce doar unii producatori/importatori si doar unii retalieri vor fi sanctionati, pentru comportamente similare, pana la identitate deplina, cu cele ale unor concurenti ai acestora, considerati inocenti. Si asta in cazul unor comportamente pe care autoritatea le considera ca fiind incalcari prin obiect ale legii!

Am reluat ideile privitoare la acest caz, in care decizia finala va fi anuntata foarte curand, deoarece acesta reprezinta o noua culme, nedorita, a concentrarii Consiliului Concurentei pe activitati benigne, in dauna combaterii comportamentelor maligne care cangreneaza economia Romaniei.

Este cu deosebire ingrijorator numarul foarte redus de carteluri investigate de catre Consiliul Concurentei, in conditiile in care exista un numar foarte mare de astfel de intelegeri ilegale, in aproape toate ramurile economice, si in conditiile in care in cadrul Consiliului Concurentei a fost creat acum cativa ani un serviciu specializat in detectarea si combatarea cartelurilor.

Unde este problema si de ce Consiliul Concurentei nu acorda atentie suficienta celor mai grave fapte anticoncurentiale - cele care cresc preturile pentru consumatori si care afecteaza competivitatea economiei Romaniei?

Probabil ca dificultatea identificarii posibilelor carteluri – in cea mai mare parte, secrete - este o explicatie pentru numarul redus de cazuri. Pe de alta parte trebuie sa avem in vedere ca autoritatea romana de concurenta dispune deja de personal calificat si de uriasa expertiza acumulata de Uniunea Europeana in cei peste 60 de ani combatere a acestor comportamente.

Spre deosebire de carteluri, restrictiile convenite intre producatori/importatori si distribuitori sunt usor de identificat, avand in vedere ca intre acestia exista deja raporturi comerciale, documentate prin contracte si o bogata corespondenta.

Asadar, Consiliul Concurentei, institutie bugetara de o importanta desoebita pentru economie (spun adesea ca acesta are importanta pe care DNA o are in sfera faptelor penale), cam esueaza in indeplinirea misiunii sale fundamentale.

In acest context si fiindca tot este in curs procesul de reinnoire a mandatelor membrilor Plenului Consiliului Concurentei, doresc si propun ca reconfirmarea mandatelor sa fie conditionata de:

-     prezentarea unui bilant al activitatii membrilor pentru care termenul mandatului a expirat in mai 2014, asa cum am procedat si eu, in octombrie 2013, la renuntarea la functia de Vice-Presedinte al Consiliului Concurentei.

-     prezentarea de catre cei care doresc sa faca parte in viitor din Plen a unui plan de activitati concrete, care sa fie axat, in primul rand, pe combaterea cartelurilor, pe planul doi a abuzurilor de pozitie dominanta si doar in al treilea rand pe combatarea acelor restrictii verticale cu reale efecte negative asupra economiei si asupra consumatorilor.

Ceva trebuie facut, urgent, pentru a repune Consiliul Concurentei, pe fagasul normal, cel mentionat in legea de organizare: de a asigura competivitatea economiei si, in final, bunastarea consumatorilor.

Revenind la metafora grupului care urca pe munte, Consiliul Concurentei nu este un component oarecare al acestuia – pana acum cativa ani era dat ca exemplu, alaturi de Banca Nationala – pentru fermitatea si eficienta activitatilor sale. Este timpul sa se intoarca in fruntea coloanei, acolo unde ii este locul.