UPDATE-O decizie corectă și, în același timp, greșită

UPDATE:
Am decis să suspend acest material, având în vedere discuțiile iscate, interpretările și titlurile de presă care - deși poate sunt firești pentru presă - au dat părerilor mele o conotație pe care nu o au în realitate.
Voi relua în viitorul apropiat comentariile și observațiile făcute pe marginea modalității în care Consiliul Concurenței a tratat preluarea magazinelor Real de către Auchan într-un material mai amplu, pe tema evoluției piețelor de retail din România, având ca punct principal retailul alimentar dar nu nu numai. 
Doresc să fac două precizări importante, având în vedere abordarea comentariilor mele de mai jos, în presă:

1. În pofida titlului unui articol apărut în data de 6 august 2013 în Ziarul Financiar, nu este vorba de niciun fel de ”disensiuni la vârful Consiliului Concurenței” ci, pur și simplu, de o opinie personală, separată de cea a colegilor care au fost implicați în luarea deciziei. Consiliul Concurenței este un organ colegial, similar unor instituții cum sunt Curtea Constituțională, Consiliul de Administrație al BNR, sau cum erau, până de curând, Comisia Națională de Valori Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.  Aceasta înseamnă că deciziile se iau de către majoritatea membrilor Plenului Consiliului Concurenței și nu există cerința unanimității.  Potrivit Legii concurenței nr.21/1996, membrii Plenului - cum sunt și eu - sunt independenți în exercitarea funcției și pot exprima, fiecare, opinii individuale, motivate.  Independența înseamnă, desigur, și răspundere (juridică), așa că fiecare membru al Plenului este responsabil pentru poziția pe care o are și care trebuie argumentată.   Nu este prima dată și, probabil, nu va fi nici ultima dată, când un membru sau mai mulți ai Plenului au opinii separate față de decizia majorității.  Aceasta nu înseamnă că există ”disensiuni”, ci doar că există o opinie majoritară și o opinie minoritară, o situație perfect normală, chiar dacă nu se regăsește în majoritatea deciziilor adoptate de Consiliul Concurenței - și nici nu ar fi normal să se regăsească decât în unele situații, susceptibile de mai multe interpretări.  Dacă aș fi fost implicat eu însumi în comisia care a adoptat această decizie, aș fi emis, foarte probabil, o opinie separată, care, de asemenea, ar fi fost publicată.  Comentariile au apărut pe acest blog, un blog personal și profesional, accesat îndeobște de profesioniști în domeniul concurenței, unde am postat, de-a lungul timpului, și alte opinii personale, unele dintre ele neîmpărtășite de majoritatea colegilor mei din Plenul Consiliului Concurenței - cu toate acestea nu s-a vorbit în acele cazuri de existența unor ”disensiuni”. 

2. Pe fondul cauzei, elementul esențial al poziției mele este că, în concentrarea economică Auchan-Real nu au existat probleme majore de concurență și, ca atare, nu erau necesare niciun fel de angajamente.  Este, desigur, dificil, să prevezi efectele viitoare ale unei tranzacții de acest gen iar o autoritate de concurență are obligația de a fi atentă și circumspectă.  Dar datele acestei tranzacții erau clare iar analizele aprofundate, care au întors pe o parte și pe alta aceste date, nu au revelat existența unor probleme.  
Partea a doua a comentariilor mele era pur teoretică și doar demonstra, în opinia mea, că problemele de concurență în cele două locații nu erau substanțiale și nu justificau existența unor angajamente.  Prin acceptarea acestor angajamente, comisia de soluționare care a emis decizia de autorizarea concentrării economice a admis, practic, faptul că situația de pe cele două piețe locale nu era, în realitate, atât de îngrijorătoare.  Poziția mea - foarte clară - este că nu că ar fi fost necesară renunțarea la cele două locații - Craiova și Tg.Mureș - și la niciun alt magazin din cadrul Real.  Faptul că în anumite zone nu există anumiți concurenți - Cora, Carrefour sau oricine altcineva - nu înseamnă că există îngrijorări concurențiale mai mari. Cotele de piață și analiza cu privire la efectele unei concentrări de acest gen iau în considerare toate spațiile comerciale, de talie mică și mare, de la micile magazine la marile suprafețe comerciale, indiferent de deținătorul acestora, acestea fiind considerate ca făcând parte din aceeași piață relevantă.
Probabil că va mai curge ceva apă pe Dunăre până când concentrările economice din domeniul comerțului de retail vor pune probleme reale.

În concluzie:
Ceea ce am subliniat în comentariul meu a fost faptul că, la final, după efectuarea analizelor specifice (iar în cazul Auchan-Real acestea au fost substanțiale, după cum am precizat), constatarea existenței unor probleme (”obstacole semnificative în calea concurenței efective”) pentru mediul concurențial este o acțiune de mare responsabilitate și, ca atare, trebuie să fie dovedită (în termenele prevăzute în instrucțiunile emise chiar de Consiliul Concurenței), nu doar enunțată.  Un comentator - chiar și eu, dacă mă aflu într-o astfel de poziție - este mult mai liber să formuleze concluzii și facă constatări.  O asemenea libertate nu există în situația unui decident - inclusiv eu, dacă aș fi luat parte la decizia din cazul Auchan-Real - iar autoritățile publice și persoanele din cadrul acestora, implicate în luarea unei decizii în sfera lor de competență, trebuie să urmeze strict procedurile, să aibă argumente solide pentru ceea ce susțin și să fie conștienți că exercițiul puterii publice, încredințat lor, este o chestiune în care conceptul de ”responsabilitate” trebuie să primeze în fața celui de ”putere”.  

Pourquoi le PDG d'Orange a tort (Why the CEO of Orange is wrong)

In the news: The last telegraph services in the world came to a halt last week. Who would have though this can happen, less than 40 years ago?  Where the EU telecom operators will be in 40 years?

________________________________________________________

It is a rare occasion to see the president of such a big EU company, such as Orange, getting so angry on the European Commission but these are, definitely, times of big stress for the EU telecom companies.

In an interview to the French press published yesterday, Mr.Richard is demonizing the European Commission as the source of all the bad things that happen to this industry from 20 years to day.  Mr.Richard is clearly upset and many things may be said whilst anger is high.  See here some of these statements:

”The Commission is the accomplice of an American player against the European operators which employ and invest considerably in this industry. This would not happen in US!” What ?

And further on :

”Brussels played largely in favor of the Asians by implementing a regulation which aims solely to reduce the prices and putting under pressure the Europeans equipment manufacturers, such as Alcatel and Nokia”.  

I could understand when such statements were made by a minister in a Socialist government but I find it difficult for me to understand how such accusations can be made by the head of a (largely) private undertaking. 

Let’s think a little:  The European Commission should be complacent and support EU companies on the simple reason that they fight with an US corporation? Failure to do this makes the European Commission “an accomplice” of a complainant (tough words – “accomplice” is coming from the criminal law and means someone is involved in a crime!).   Or should the Commission close its eyes on the mere reason that the investigated companies create jobs and invest in Europe.  I doubt that they are doing this as “Good Samaritans” – they do it for profit.  This is absolutely normal but no company should claim a more favorable position because of just doing its job.  

Besides, Mr.Richard is wrong – antitrust authorities in US do not use to grant a privileged status to US Corporations – this is the country where giants such as Standard Oil and AT&T/Bell Systems were dismantled following decisions of the antitrust authorities.  By the way, the two giants that Mr.Richard mentions in his interview as dominating in the US market – AT&T and Verizon – are the results of the dismantling of the former incumbent in 1984 and their force today, including the capacity to take over any EU mobile operator, including Orange, is the result of pure competition, the very policy that the European Commission promotes from 20 years and that Mr.Richard is blaming!

I doubt that such divestitures would have happened in France and in most of the EU Member States, where the national champions are praised but, of course, less efficient that competitors in US or in Asia.

What about the reduction of the prices and the fall of telecom manufacturers, such as Alcatel and Nokia?  Both the Alcatel chagrin and Nokia imbroglio originate inside these two companies and have nothing to do with the companies from Asia. Nokia, for instance, missed the trend towards smartphones and was overtaken with ease by the new tigers from Asia which flooded the market with modern, good looking and (yes!) cheap smartphones coming from Asia + not so cheap but desired smartphones coming from US (also produced in Asia). Nokia, Alcatel and the like failed to notice the wave of change even until this well above them. Most importantly, they failed to innovate and thought that they can glide in the market. 

I can agree that the European Commission is sometimes too rigid and tends to overlook certain basic problems, for instance in respect of ensuring a coordinated management of the spectrum in the Member States or offering a clear roadmap for the telecom operators.  The European Commission is not perfect but did and is doing lot of good, from which the EU mobile operators also benefit. 

If Orange and other telecom operators from EU will continue to have a stance such the one expressed yesterday by Mr.Richard, their future looks bleak - rather like Nokia’s than the future of Verizon or that of Wutchison Wampoa.  A softer hand from the European Commission would do more harm than good and would just postpone this unhappy end for the EU mobile operators. What is necessary, instead, is more dialogue between the operators and the regulators, in order to conciliate the various goals followed by the Commission with the possibilities of the market players.   

The Romanian Competition Council opened an investigation regarding a possible cartel in the Romanian market for dairy products

Yesterday and today, 18 July 2013, simultaneous dawn raids of the Romanian Competition Council took place at the headquarters of several dairy producers.  The Romanian Competition Council opened recently an investigation regarding a possible cartel among dairy producers which are members of the Association of the Romanian Dairy Producers (APRIL), namely: Albalact SA (owned by Romanian businessmen), Covalact SA (owned by the investment fund SigmaBleyzer), Danone PDPA SRL (subsidiary of the French company Danone), Frieslandcampina SA (a subsidiary of the Dutch producer, the 3rd dairy producer in the world), Almera Internaţional SRL, Dorna Lactate SA (owned by the French giant Lactalis), Hochland România SRL (a member of the Hochland Group), Lactate Natura SA, Napolact SA (owned also by FrieslandCampina), Lactag SA, Lacto-Solomonescu SRL, Teletext SRL, Unicarm SRL and Unilact Transilvania SRL.

In the upcoming period, we may assist to the opening of other investigations, with similar objects, due to the fact that the Romanian competition enforcement agency expressed its availability to receive informations in respect of possible cartels from any persons who know about such illegal agreements - the competition vigilantes.   

If the Competition Council is notified in respect of the involvement of an undertaking in a possible cartel and receives evidence in support thereof from the competition vigilantes, the respective undertaking will not be able to benefit any longer from immunity from fines (leniency) if it discloses later on the existence of the cartel, which should be a strong incentive for such undertakings to evaluate their situation and to be the first which go to the Competition Council.  

It should be noted also that the Romanian Competition Council improved and strenghtened significantly its collaboration with the Prosecutor's Office in order to detect and punish the cartel infringements. 

Consiliul Concurenței a deschis o investigație privind un posibil cartel pe piața laptelui din România

Ieri și astăzi, 18 iulie 2013, au avut loc inspecții inopinate simultane ale Consiliului Concurenței la sediile mai multor producători de produse lactate.  Consiliul Concurenței a deschis recent o investigație cu privire la existența unei posibile înțelegeri anticoncurențiale de tip cartel (acord între concurenți în plan orizontal) între mai mulți producători de produse lactate, membri ai Asociației Patronale Române din Industria Laptelui (APRIL): Albalact SA, Covalact SA, Danone PDPA SRL, Frieslandcampina SA, Almera Internaţional SRL, Dorna Lactate SA, Hochland România SRL, Lactate Natura SA, Napolact SA, Lactag SA, Lacto-Solomonescu SRL, Teletext SRL, Unicarm SRL și Unilact Transilvania SRL.

Este posibilă deschiderea, în perioada următoare, și a altor investigații având același obiect, având în vedere că autoritatea de concurență și-a arătat disponibilitatea de a primi informații cu privire la existența unor carteluri din partea oricăror persoane care au la cunoștință astfel de înțelegeri ilegale - avertizorii de concurență. 

Dacă implicarea unei întreprinderi într-un posibil cartel și probe care dovedesc acest fapt ajung, mai întâi, la cunoștința Consiliului Concurenței prin intermediul avertizorilor de concurență, aceasta nu mai poate beneficia de imunitate la amendă (clemență) dacă denunță, ulterior, Consiliului Concurenței, existența cartelului, ceea ce ar trebui să constituie un motiv serios pentru ca întreprinderile să își evalueze situația și să fie primele care sesizează Consiliul Concurenței. 

Este de notat și colaborarea din ce în ce mai bună a Consiliului Concurenței cu Parchetul, în ceea ce privește identificarea și sancționarea cartelurilor. 

Recommended lecture of the month - July 2013 - "L'Europe par les juges" (Europe by the judges) of Robert Lecourt, former President of the European Court of Justice

L'Europe par les juges - Nonfiction.fr le portail des livres et des idées
This is an instrumental book regarding the key role that the European Court of Justice had in the creation of what is today the European Union.  Without the judges from Luxembourg and without their decisions, the European Union would certainly be less of an union today and lot of the benefits that the EU citizens now enjoy would not be available. 

Eric Stein, in an article signed in 1981 ("Lawyers, Judges, and the Making of a Transnational Constitution”, American Journal of International Law, 1981, no. 75, p. 1-27) noticed something that a few did at that time - namely that "Tucked away in the fairyland Duchy of Luxemburg and blessed, until recently, with the benign neglect by the powers that be and the mass media, the Court of Justice of the European Communities has fashioned a constitutional framework for a federal-type structure in Europe."

ECJ not only fashioned a constitutional framework for Europe but helped to build essential components, such as the internal market, through the competition rules. To give just one example of the role the judges from Luxembourg played in the competition enforcement, it must be recognized that the private enforcement, now high on the agenda of the European Commission and the European Parliament, would not be there without the landmark decisions which created the right to damages, almost ex novo, the same way the Roman praetors were doing.

Anyone who can get this book and is familiar with the French language (the book is not written in legal vocabulary), should read it.

Presedintele este de acord cu constatarile Consiliului Concurentei in ceea ce priveste modificarile Legii audiovizualului

Presedintele Traian Basescu a solicitat Parlamentului astazi, 16 iulie 2013, modificarea noilor dispozitii din Legea audiovizualului a caror neconformitate cu normele si principiile economiei de piata a fost sesizata anterior, la fnalul anului 2012, si de Consiliul Concurentei.

Comunicațiile electronice și IT-ul din România - privind spre viitor cu încredere ?

Această postare reia temele abordate de mine în Ziarul Financiar de luni, 1 iulie 2013 și le dezvoltă, profitând de spațiul mai amplu oferit de acest blog.

Comunicațiile electronice sunt un fenomen din ce în ce mai prezent și mai important pentru consumatori și pentru mediul de afaceri.  Având în vedere că este infrastructura economiei digitale, de dezvoltarea acestui sector depinde evoluția acesteia și, indirect, evoluția multor altor sectoare economice. 

Avem motive să fim mulțumiți de starea actuală în ceea ce privește piețele de telecomunicații ? Și da, și nu. 

În cele ce urmează vor încerca să evaluez câteva posibile evoluții ale piețelor de comunicații electronice, inclusiv transmisia de programe radio-TV, și a zonei adiacente, a IT-ului.  Estimarea evoluțiilor într-o zonă atât de dinamică este un proces dificil dar în același timp, necesar.  

În domeniul telefoniei mobile, România a ajuns la o rată de penetrare de 120%, care depășește numărul locuitorilor înregistrați la ultimul recensământ.  Pe de altă parte, o parte substanțială din cele peste 22,8 milioane SIM-uri sunt deținute de aceleași persoane, efect, printre altele, al nivelului ridicat al tarifelor de interconectare, cel puțin până în 2012.  Nu se poate spune, astfel, că fiecare român beneficiază de servicii de telefonie mobilă, chiar și în forma lor cea mai simplă – voce și SMS.  Acesta este un insucces al pieței și nu trebuie să ne îmbătăm prea mult cu statistica de mai sus – ca și, de pildă, în cazul metrilor pătrați de spațiu verde pe cap de locuitor al unui mare oraș, este mai important, până la urmă, beneficiul efectiv al fiecărui consumator.  Semne sunt însă bune.  Scăderile tarifelor de interconectare, produse în 2011 și în 2012, au fost substanțiale și acest lucru se vede, de la finalul lui 2012 și din prima parte a anului 2013, sub forma ofertelor operatorilor de telefonie mobilă majori, care cuprind acum un număr foarte mare de minute atât în rețea cât și, în premieră, în afara propriei rețele și chiar planuri tarifare fără limită de apeluri on-net sau off-net. 

Viteza în cazul transmisiilor de date este una dintre cele mai bune din Europa dar nu același lucru se poate spune despre acoperirea acestor servicii – cu o floare (sau cu mai multe, mai ales în mediul urban) nu se face primăvară peste tot.  În condițiile în care penetrarea serviciilor de tip 3G este încă problematică în multe zone și chiar în mediul urban, în interiorul clădirilor, investiția în noile rețele, de tip 4G (LTE) pare o adevărată ”tichie de mărgăritar”.  Noile rețele necesită investiții considerabile care riscă să ducă la creșterea prețului serviciilor de accces mobil la internet, și așa destul de ridicat comparativ cu serviciile de voce și SMS și cu accesul la internet la puncte fixe. Desigur, trecerea la tehnologia LTE trebuie să se facă dar probabil că în România aceasta se va produce gradual, atât în ceea ce privește acoperirea efectivă, cât și în ceea ce privește viteza de transmisie.

În ceea ce privește gradul de utilizare a serviciilor de comunicații electronice, statisticile ANCOM și constatările fiecăruia dintre noi arată că românii vorbesc din ce în ce mai mult la telefon, mai ales la telefonul mobil. Pe de altă parte, o pondere covârșitoare a acestor apeluri o reprezintă convorbirile în aceeași rețea din care acestea provin (”on-net”). Unul dintre motivele ”istorice” ale acestei situații este, desigur, nivelul ridicat al tarifelor de interconectare, unul dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, deși în scădere accentuată în ultimii ani, după cum am arătat mai înainte.  Nu cred însă că nivelul acestui tarif (mai) este motivul principal pentru care utilizatorii vorbesc încă atât de mult în rețea – cauza principală constă, mai degrabă, într-un efect secundar, dar persistent, al nivelului ridicat al tarifelor, în trecut: așa numitul ”efect de club” – utilizatorii sunt abonați ai rețelelor în care se află majoritatea prietenilor și cunoscuților lor.  Chiar dacă ”gardurile” dispar, nu înseamnă că cei care se doreau a fi opriți de acestea, vor gusta imediat din libertatea oferită!

Piețele de telecomunicații din România sunt la un moment de răscruce, un context în care există premise atât pentru evoluții pozitive, cât și germenii eșecului.  În ceea ce a mai rămas din 2013 nu se întrevăd evenimente spectaculoase dar 2014 și anii care urmează par să fie anii marilor speranțe în domeniul telecomunicațiilor, poate cea mai importantă perioadă după liberalizarea sectorului telecomunicațiilor în anii 1990.  Suntem însă departe de certitudinea că aceste speranțe se vor îndeplini.

Ce se va întâmpla și ce ar putea să se întâmple în perioada următoare ?

1)    Evenimentul major, care ar putea/ar trebui să reseteze piețele de comunicații electronice în anul următor este intrarea în vigoare a noilor licențe ale operatorilor de telefonie mobilă, câștigate la licitația desfășurată la finalul anului 2012. Aceasta va însemna, printre altele, intrarea unui nou operator – 2K (prima intrare de acest gen de după o lungă perioadă), dobândirea de către RCS&RDS a dreptului de operare în banda de 900 Mhz (anulând astfel, după multă vreme, dezavantajul concurențial major al acestui operator), precum și intrarea în vigoare a obligației asumate de către operatorii Cosmote, RCS&RDS și 2K de a găzdui operatori virtuali de telefonie mobilă și, în cele din urmă, apariția câtorva astfel de operatori

2)   Un alt eveniment important este așteptata reducere, de la 1 ianuarie 2014, a nivelului tarifelor de interconectare între operatorii mobili, către un nivel corespunzător scoreboard-ului menționat de dl.Nicolae Oacă în ZF în 19 iunie 2013, deși un nivel în jur de 1 eurocent pare ceva mai realist și poate fi socotit un tarif bun.

3)   În ceea ce privește comunicațiile electronice, alte două evoluții merită urmărite: 

a)   integrarea mai accentuată a serviciilor de telefonie mobilă cu servicii complementare cum sunt internetul, retransmiterea programelor radio-TV și telefonia fixă (4 Play). Operatorii de telefonie mobilă sunt conștienți de această integrare, dovadă fiind lansarea recentă a serviciilor de retransmitere de programe TV prin satelit de către Orange. În acest context, având în vedere că devine din ce în ce mai necesar ca operatorii să poată oferi toate aceste servicii din ceea ce am putea numi ”pachetul de comunicații cotidian” al consumatorului, este posibil să asistăm la alianțe cu furnizori care pot pune la dispoziție aceste servicii sau chiar achiziționarea de către operatorii de telefonie mobilă a unor întreprinderi care dețin infrastructură fixă - mai ales fibră optică, necesară transmisiunii de internet de mare viteză.  Astfel, companii cum sunt UPC, deținută de Liberty Global, sau RCS&RDS  vor putea deveni obiectul atenției marilor operatori de telefonie mobilă, în special a celor doi lideri ai pieței de telefonie mobilă, Orange și Vodafone, care nu dețin o infrastructură suficientă pentru servicii de internet fix broadband.  Chiar dacă Orange a lansat propria platformă DTH, asta nu înseamnă că nu rămâne interesată de extindere prin achiziții, mai ales în condițiile în care nu dispune, în continuare, de o infrastructură de cablu/fibră.  Care va fi următoarea mișcare a Vodafone, de exemplu ? În Germania, acum câteva zile, Vodafone a răspuns aceleiași provocări de piață prin achiziția celui mai mare operator de cablu – Kabel Deutschland – după ce în 2012 achiziționase un alt deținător de rețele fixe – Cable&Wireless – în chiar țara de origine,Marea Britanie. Trecerea operatorilor de telefonie mobilă la tehnologia LTE și evoluțiile acesteia, care va asigura o creștere considerabilă a vitezei de transmitere a datelor în rețelele mobile față de cea din prezent dar asta nu înseamnă că rețelele mobile vor ajunge în curând la viteza și, mai ales, la capacitatea de transport a rețelelor fixe.  În plus, așa cum am arătat mai înainte, investițiile în noua tehnologie sunt considerabile și vor face ca prețul serviciilor LTE să fie destul de mare.  Transmisiile de date sunt însă esențiale pentru comunicațiile moderne și nici un operator nu va putea să aibă succes pe piață fără a asigura servicii de date de mare viteză oriunde consumatorul s-ar afla (comunicațiile electronice tind să devină ”ubicue” – consumatorul vrea să beneficieze de aceleași servicii, oriunde s-ar afla). 

b)   măsura în care existența a 5 operatori de telefonie mobilă este viabilă pentru piața românească sau vom asista la un proces de fuziuni sau preluări care va rezulta în reducerea acestui număr.  

Din 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor licențe pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio, piața românească va beneficia de prezența a 5 operatori față de 4 în prezent (am spus adesea că, în realitate, erau doar 3 și ½ operatori, având în vedere că Digi Mobil avea dublul handicap al operării doar într-o frecvență superioară – 2100 Mhz – și doar pentru servicii de tip 3G iar acest serviciu era comercializat foarte puțin în afara ariei clienților de cablu și internet ai RCS&RDS).  Desigur că și operatorul 2K va deține o cantitate de spectru mai restrânsă și tot într-o frecvență superioară – de 2600 Mhz – dar în acest caz nu este vorba de un handicap ci, mai degrabă, de o poziționare voluntară, pe o ”nișă” care va presupune, probabil, mai ales servicii de date în mediul urban – având în vedere că serviciile de date au mai mare căutare și se vând mai ales în mediul urban, 2K va fi un concurent direct și cred că chiar unul redutabil al marilor operatori de comunicații electronice.

În marea majoritate a țărilor din Uniunea Europeană (și nu numai) 4 pare să fie cifra maximă a rețelelor de telefonie mobilă pe care piața le poate susține – număr pe care și Comisia Europeană pare interesată să îl susțină - așa că este interesant de văzut dacă va avea loc o consolidare în acest segment în următorii ani.  O țintă pentru o posibilă preluare este, din nou, RCS&RDS, astfel că se poate spune că aceasta este de, cel puțin, două ori atractivă pentru preluare.  În egală măsură vom putea asista la o intrare – în definitiv operatori mari cum sunt Hutchison Whampoa, America Movil și, mai nou, AT&T, par să fi ieșit ”la cumpărături” prin Europa.  Dintre cei trei, Hutchison Whampoa pare un cumpărător mai orientat către o piață cum este cea românească – după ce anul trecut a achiziționat filiala din Austria a Orange, acum câteva zile a anunțat achiziția operatorului O2 din Irlanda, deținut de către Telefonica. Hutchison Whampoa este un investitor ”atipic” în telecomunicații, atât prin diversificarea mare a activităților desfășurate, de la porturi la energie și telecomunicații, cât și prin modalitatea în care alege firmele pe care vrea să le achiziționeze. 

4)   În altă ordine de idei, ar fi de dorit ca licențele pentru emițătoarele pentru televiziunea digitală terestră să fie acordate în cursul acestui an sau în 2014 iar emițătoarele să înceapă să funcționeze cât mai curând posibil, chiar din 2014.  Acest lucru este necesar atât din motive care țin de obligațiile asumate de România față de celelalte state europene dar, mai ales, din faptul că, în acest mod, poate fi diluată puterea de piață a marilor operatori de cablu.  Trebuie, astfel, ca începerea emisiei DVB-T - nu doar la nivel experimental, prin SNR Radiocomunicații - să nu aștepte până la împlinirea termenului maxim, din iunie 2015, când actuala transmisie în format analogic, vrând-nevrând, va trebui să înceteze.  Este greu de explicat întârzierea de până acum dar adevărul este că nici piața – radiodifuzorii beneficiari ai acestei emisii – nu s-a arătat mai dinamică decât administrația publică, în ceea ce privește accelerarea tranziției către televiziunea digitală terestră.  
     În definitiv, situația din prezent, caracterizată de omni-prezența cablului TV în orice colț din România (iar unde nu pătrunde cablul, există posibilitatea recepției prin satelit), este în general una de ”win-win” pentru radiodifuzori și cabliști, deopotrivă, chiar dacă uneori izbucnesc și conflicte. Cabliștii câștigă de pe urma posturilor TV pe care le transmit iar acestea, la rândul lor, au certitudinea difuzării programelor proprii la un număr de telespectatori mai ușor de determinat (și pe această bază își construiesc televiziunile tarifele pentru difuzarea de publicitate).  În cazul programelor pay-TV, radiodifuzorii au certitudinea încasării sumelor cuvenite de la abonați (iar radiodifuzorii sunt extrem de eficienți în încasarea la timp a tarifelor de la abonați!).   În aceste condiții, emisia terestră, ca și transmisiunile pe internet, sunt un fel de ”vrabia de pe gard” - radiodifuzorii nu îndrăznesc să facă acest pas și nu au găsit încă formula potrivită pentru a putea ”monetiza” adecvat (profitabil) un asemenea canal de distribuție.  Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, în actualul cadru al reglementărilor din audiovizual, emisia terestră nu este supusă obligațiilor de tip ”must-carry” prevăzute de Legea audiovizualului pentru cabliști.  Și atunci de ce ar investi cineva în transmisia digitală terestră, care presupune costuri destul de mari, fără a avea asigurarea unor venituri suficiente ?   Transmisiile TV prin internet sunt, prin comparație, mult mai ușor de ”controlat”, cu tot riscul de piraterie aferent.  
     Un astfel de context pune sub semnul întrebării chiar și lansarea formatului DVB-T la termenul maxim de iunie 2015.  În absența unui model comercial eficient care să asigure radiodifuzorilor venituri suficiente din transmisia în eter, este greu de crezut că va fi acordat mai mult de un multiplex (iar acesta va conține un număr mic de programe) sau, mai rău, vom rămâne doar cu emisia televiziunii publice operată, ca și în prezent, de către SNR.  O măsurare corectă și completă a audiențelor este una din soluții dar aceasta este o temă delicat, așa că mă opresc doar la a menționa necesitatea unor măsurători cât mai exacte.  O altă soluție este posibilitatea codării unor programe transmise astfel, dar este o metodă costisitoare și accesibilă doar unor posturi TV premium. 

5)   În final aș dori să notez două evoluții care sunt de dorit, în ceea ce privește industria IT. În primul rând ar trebui că Guvernul să deschidă administrația publică către alte sisteme de operare și softuri de bază, inclusiv de tip open source, decât cele produse de Microsoft, cu care Statul Român are în derulare un contract-cadru mamut, fără a distinge între softurile care sunt absolut necesare activității administrației publice și cele care nu sunt.  În acest sens s-a pronunțat Consiliul Concurenței încă din 2009 când avizarea prelungirii contractului-cadru cu Microsoft s-a făcut sub rezerva realizării unei inventarieri a necesarul exact de softuri în administrația publică și al realizării unei strategii de deschidere graduală a administrației către alte softuri.

În al doilea rând,  Guvernul ar trebui să pună la punct si să înceapă să implementeze un plan de migrare a serverelor administrației publice către sisteme de tip ”cloud computing”.   Migrarea este, ce-i drept, mai ușor de dorit decât de efectuat - având în vedere complexitatea infrastructurii informatice a administrației publice și aspecte cum sunt păstrarea confidențialității datelor deținute de aceasta - astfel că programe cum este Federal Trade Computing Initiative's (FCCI) in SUA ar trebuie adoptate pentru a facilita tranzitia.   Pe lângă economiile de costuri (considerabile!) care pot fi realizate în acest fel, migrarea către ”cloud computing” are  și avantajul că poate facilita adoptarea mai rapidă a sistemelor de E-guvernare, cu efecte pozitive, din nou, atât asupra cheltuielilor publice cât și asupra costurilor companiilor private, în relațiilor lor cu administrația publică.

În ansamblul evoluțiilor care sunt de așteptat în perioada următoare, este esențial ca politicile publice și mecanismele tipice pieței să nu mai fie proiectate, respectiv să se desfășoare, în mod autarhic, privind spre interior, doar la România și consumatorii de aici.  Piețele de comunicații electronice trebuie să evolueze în acord cu politicile și demersurile Uniunii Europene, extrem de ambițioase în acest domeniu.  În telecomunicații, mai mult decât în multe alte domenii, viitorul este în cadrul pieței unice a Uniunii Europene, un exemplu în acest sens fiind perspectiva apariției rețelelor de telefonie mobilă pan-europene, cu beneficii uriașe pentru consumatori.