Search This Blog

Wednesday, June 25, 2014

Articol Ziarul Financiar - 17 iunie 2014 - Statul face cadouri bogaților


OPINII PRIMITE LA REDACŢIE

Statul face cadouri bogaţilor

joi, 17:58Autor: Valentin Mircea
Acum câteva zile guvernul României, aceea instituţie care ar trebui să se ocupe de gestionarea a ceea ce aparţine statului, în folosul tuturor cetăţenilor săi, a emis o hotărâre de guvern prin care doar anumiţi operatori economici – cei numiţi generic ”marii consumatori” – să beneficieze de o reducere de până la 85% a numărului de certificate verzi pe care trebuie să le achiziţioneze. Guvernul consideră că aceasta este o formă de ajutor de stat care trebuie acordată deoarece în caz contrar ar exista câteva mari societăţi care vor închide porţile sau vor pleca din România.  Zice premierul că reducerea ajută câţiva mari angajatori ”să rămână competitivi şi să îşi scadă preturile si costurile (sic!) cu energia”.
Până aici totul este bun şi frumos. Dar dincolo de declaraţii şi intenţii lustruite frumos, detaliile hotărârii guvernului arată prost. Foarte prost.
Mai întâi este vorba de faptul că ”schema de ajutor de stat”, aşa cum este ea numită are valoarea deloc de neglijat de 750 milioane de EUR.  Aceşti bani nu vor veni, din câte ni se spune, de la bugetul de stat – care nu are oricum aceste fonduri – ci de la toţi ceilalţi privaţi: consumatori individuali şi toate companiile care nu se pot lăuda cu statutul de ”mare consumator”.  Adică, statul face cadouri unor privaţi din banii tuturor.  Sigur, bugetul de stat este constituit din banii tuturor dar măcar puteam vorbi de eficienţă şi responsabilitate în folosirea fondurilor publice. Fiindcă despre un cadou este vorba, nici vorbă de ajutor de stat, noţiune consacrată şi utilă economiei, având în vedere că aceasta este mai degrabă o investiţie a statului în anumite zone economice, în scopuri precis determinate, cu preocupare de a nu afecta/discrimina pe nimeni şi într-o modalitate în care banii alocaţi se întorc de fapt la stat sub formă de taxe, impozite şi contribuţii. În acest caz nu putem însă vorbi de un act chibzuit, determinat de calcule exacte şi de dorinţa de a menţine şi chiar dezvolta pe termen lung anumite sectoare industriale. Dacă asta ar fi fost intenţia, Ministerul Economiei ar fi venit la ”pachet” cu programe/politici publice de dezvoltare a respectivelor sectoare. Nu s-a întâmplat însă aşa iar singurul program a fost să fie acordate facilităţi unui număr restrâns de mari societăţi, cu un rol important, desigur, în economie.  Este interesant de remarcat că modul de acţiune al guvernului nu a fost apreciat nici măcar de cei care ar trebui să fie beneficiarii cadoului.  Asociaţia Marilor Consumatori a emis prompt un comunicat în care a semnalat problemele actului normativ, conştientă probabil că în forma anunţată ”schema de ajutor de stat” nu are nicio şansă reală să treacă de furcile caudine ale Comisiei Europene.  Oricum este imposibil ca o decizie din partea Comisiei Europene (aceasta este la final de mandat iar lunile iulie şi august sunt de vacanţă pentru funcţionari) să fie emisă până la 1 august 2014, data anunţată cu elan de către guvern. Să ne amintim de saga Oltchim, cu o situaţie mult mai gravă, dar în cazul căreia autorizarea de către Comisia Europeană a unui ajutor de stat mult mai mic decât acesta a avut loc după mai mult de 1 an de eforturi de convingere a executivului comunitar.
Dacă este vorba de facilităţi – şi de asta este vorba – pentru ca sprijinul pentru marii consumatori să nu fie de-a dreptul un cadou – desigur, inacceptabil  - ar trebui ca cei care beneficiază de acesta să îşi asume, la rândul lor, anumite obligaţii. Aşa s-a întâmplat de-a lungul timpului, de la facilităţile fiscale din celebra pe atunci Lege 35/1991 până la diversele forme de sprijin primite de mari investitori – Renault, Ford sau giganţii din software care angajează experţi români în IT la Bucureşti.   A fost vorba – şi ar trebui să fie la fel şi în acest caz – printre altele, de obligaţia de a menţine capacităţi de producţie deschise şi locuri de muncă pentru o anumită perioadă, după încetarea sprijinului, de efectuarea de investiţii în tehnologii mai eficiente şi cu un consum mai redus de energie electrică.  Ce obligaţii îşi vor asuma marii consumatori de energie şi ce minimă garanţie este luată de guvern, în numele statului român, că aceştia nu vor închide sau nu vor pleca oricum, după ce cadoul se va fi terminat iar ei vor trebuie să revină la condiţiile aplicabile tuturor celorlalţi? Riscă/îşi permite guvernul României să încarce facturile tuturor românilor şi ale tuturor celorlalţi operatori economici, pentru a ţine pe ”respiraţie artificială” giganţi despre care nu ştie dacă vor mai supravieţui după ce tubul de oxigen este înlăturat? Problemele marilor consumatori de energie nu sunt provocate atât de existenţa certificatelor verzi, cât mai degrabă de starea tehnică învechită a unei mari părţi a utilajelor acestora şi de poveri care ne afectează pe noi toţi, aşa cum este nivelul foarte ridicat al contribuţiilor de asigurări sociale.  Marii consumatori de energie sunt, în acelaşi timp – o spune şi primul-ministru în motivarea sprijinului acordat – şi mari angajatori iar costul forţei de muncă în ansamblul unei astfel de societăţi este la fel de mare – dacă nu mai mare – cu cel al energiei electrice. Şi atunci se pune – legitim – întrebarea: de ce mai bine nu reduce guvernul contribuţiile de asigurări sociale (se vorbeşte insistent de reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiei angajatorilor dar nu se face nimic), reducere de care ar beneficia TOŢI operatorii economici?  
În total, o asemenea reducere a poverii fiscale ar avea mult mai mulţi beneficiari şi ar putea fi salvate mult mai multe locuri de muncă decât cele câteva zeci de mii din cadrul marilor consumatori de energie. Întrebarea de mai sus este în acelaşi timp o propunere. Guvernul are alternative şi cinstit şi obiectiv ar fi să le folosească, nu să acorde cadouri fără condiţii unui număr mic de companii şi, în plus, pe spinarea tuturor.  Genul acesta de haiducie pe invers nu merge şi nu este de acceptat în economia de piaţă a României. 
Valentin Mircea este senior partner la casa de avocatură Mircea Lawyers şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei