Almunia on using state aid enforcement against selective taxation of the internet giants

EUROPA - PRESS RELEASES - Press release - Speech: Fighting for the Single Market: EUROPA - PRESS RELEASES - Press release - Speech: Fighting for the Single Market

I am very curious how the European Commission will tackle the using of tax optimisation by the tech companies with the old tools of the state aid.  This is rethoric, rather than an action with a forseeble outcome. In the end, the selective use of different taxation regimes exists since taxes were created on Earth. This is called ”tax optimisation”.  In case of the internet, the situation is much more in favor of those using the different options available because the internet is ubiquitous and so is the business using the internet.

It is interesting to note also that Romania is among the countries suspicioned by the EC, although it was not specifically mentionned.

Ce facem cu avocatii?

"First, let's deregulate all the lawyers!"

Lumea avocaților a început anul 2014 sub semnul frământărilor, protestelor și dezbaterilor provocate de o decizie adoptată la mijlocul lunii decembrie 2013 de către Consiliul Național al Uniunii Barourilor din România prin care au fost aduse mai multe limitări modalităților în care avocații își pot promova activitatea profesională prin mijloace de comunicare în masă. 

Primul semn de întrebare – care este în principiu justificat – este de ce această reglementare a fost adoptată fără o serioasă consultare a celor vizați și pe care reglementarea spune că vrea să îi protejeze?  Știu conducătorii profesiei ce este bine și ce este rău pentru avocați iar aceștia nu ar putea să discearnă?  Ar suna prost pentru o profesie care dorește să fie și nobilă și liberală. Profesia de avocat aparține tuturor celor care o practică și nu este bine să fie impuse reguli ”de sus în jos” chiar dacă acestea invocă chiar interesul profesiei.  

Spre deosebire de unii confrați și de alți comentatori eu consider că modalitățile de promovare ale avocaților trebuie să evite unele formule devenite adevărate clișee în ultimii ani: anunțarea publică a tranzacțiilor în care au fost implicați avocații, clamarea unor succese (care uneori nici nu aparțin în mod real celor care le anunță) și, în general, un mod de promovare caracterizat prin foarte multă emfază, ditirambe și hiperbolă.  Cel puțin în lumea avocaților specializați în dreptul afacerilor asemenea manifestări sunt atât nepotrivite pe cât sunt de inutile: în această zonă veștile bune circulă aproape la fel de repede ca veștile rele. Promovarea avocaților s-a transformat însă în mare măsură într-o competiție a laudei de sine care nu spune prea multe despre adevăratele ierarhii profesionale și nu oferă o informare corectă a clienților.  Promovarea a devenit un fel de karaoke, în care persoane cu și fără talent se întrec dar nu comunică de fapt mai nimic. 

UNBR nu poate însă și nu trebuie să controleze prin reguli rigide modul în care avocații înțeleg să se promoveze. Cele mai multe dintre prevederile emise în decembrie sunt contrare regulilor de concurență, în sensul în care împiedică accesul potențialilor clienți la informații și posibilitatea ca avocații nou intrați în profesie, mai puțin cunoscuți, să își promoveze calitățile și serviciile, inclusiv prețurile pentru acestea. 

Nu poți interzice, în era internetului și a economiei digitale, promovarea prin intermediul unor pagini web ale unor terțe părți. Este absurd ca barourile din România să vrea să se lupte cu Google, Microsoft sau LinkedIn.  Este ridicol să soliciți ca broșurile de prezentare ale avocaților să fie supuse aprobării prealabile a baroului din care face parte avocatul. Din astfel de reguli eu înțeleg că în cadrul profesiei – liberale - a avocaților a fost re-înființată cenzura.  Nu e bine. 

Problemele reale ale profesiei de avocat țin de fapt de excesul de reglementare, ca și de lipsa curajului de a moderniza această profesie în ton cu timpurile în care trăim și de a o deschide complet concurenței și regulilor economiei de piață.  Profesia de avocat nu ține pasul cu timpurile și dacă nu se reinventează în următorii ani avocații vor avea mari probleme pe piață.

În primul rând avocații și cei din conducerea barourilor trebuie să realizeze că această profesie, ca orice altă activitate economică, este o afacere. Da, o afacere, un cuvânt socotit din păcate tabu, ca ceva care ar șifona prestigiul profesiei, văzută mai degrabă ca o artă și ca un auxiliar important al justiției. Desigur că profesia de avocat impune multe îndemânări și aptitudini. Desigur că are un rol în procesul justiției. Dar înainte și dincolo de toate este o activitate economică și, deci, o afacere.  Cel puțin din perspectiva dreptului concurenței jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg încadrează fără nici un dubiu și pe bună dreptate activitatea avocaților în sfera noțiunii de întreprindere. 

Ca oameni de afaceri/întreprinzători, avocații trebuie să se organizeze, să acționeze și să evolueze în funcție de piață și folosind toate instrumentele specifice acesteia, inclusiv cele privind marketingul și publicitatea. 

Așa cum bine spun Clifford Winston, Robert Crandall și Vikram Maheshri  în cartea lor - ”First thing we do, let"First thing we do, let’s deregulate all the lawyers”  - esențial este ca profesia de avocat să fie dereglementată, nu încărcată cu reguli care sunt contraproductive și contrare interesului membrilor profesiei și intereselor clienților avocaților.  Iar Clifford Winston și colegii să se referă la profesia de avocat din Statele Unite ale Americii, cu mult mai modernă decât cea din România în condițiile în care folosește, de exemplu, unele forme de organizare proprii societăților comerciale. 

Ce ne facem însă cu avocații din România? Ce este mai bine?

Nu am pretenția adevărului absolut dar am dorința unei dezbateri reale și mai ales pragmatice care să proiecteze această profesie atât dincolo de simbolurile trecutului său cât și dincolo de interesele proprii ale membrilor profesiei.  Poate că în ceea ce privește promovarea serviciilor avocaților conducerea UNBR are totuși intenții bune. Dar abordarea sa este nepotrivită și nu va avea succes. 

Singura profesie nobilă este cea care evoluează în acord cu timpurile.  

Cum trebuie să evolueze profesia de avocat din România ca să respecte acest principiu? 

Aceasta este cu adevărat întrebarea. 

Acest material poate fi preluat doar cu acordul expres al autorului.

Valentin Mircea in "Ziarul Financiar" din 31 ianuarie 2014: O premieră – primul cartel care privea şi piaţa românească, sancţionat de către Comisia Europeană

 Comisia Europeană a marcat ieri, 29 ianuarie 2014, o premieră în ceea ce priveşte România – primul cartel sancţionat de către Comisia Europeană – nu de către Consiliul Concurenţei din România – care a privit şi piaţa românească.

Astfel, Comisia a aplicat amenzi totalizând 114.077.000 Euro unui număr de 4 societăţi – Carpenter, Recticel (Belgia), Greiner Holding AG (Romania) şi Eurfoam (o firmă mixtă creată de Recticel şi Greiner Holding AG) pentru operarea, în perioada octombrie 2005-iulie 2010 a unui cartel privind fixarea preţului de vânzare a spumei poliuretanice (utilizată în producţia de saltele şi scaune pentru autoturisme).  Înţelegerea anticoncurenţială a vizat 10 state membre ale Uniunii Europene - Austria, Belgia, Estonia, Franţa, Germania, Ungaria, Olanda, Polonia, Romania şi Marea Britanie.

Eurofoam, liderul european în domeniu, este prezentă cu centre de producţie şi vânzare în România.

Cartelul a fost descoperit prin auto-denunţul unui alt participant – firma Vita (Marea Britanie) – care nu a fost sancţionată având în vedere politica de clemenţă aplicabilă în domeniul concurenţei, prin care participanţii la un cartel pot să primească o reducere de 100% a amenzii dacă denunţă existenţa acestuia autorităţilor de concurenţă înainte ca acestea să afle de existenţa sa.  Ceilalţi participanţi au primit reduceri de 50% în baza aceleiaşi politici de clemenţă, pentru cooperarea foarte bună cu Comisia Europeană.

Este vorba de un cartel tipic, caracterizat prin întâlniri frecvente ale managementului participanţilor la cartel şi urmărirea reciprocă a respectării preţurilor convenite.  Este de notat, de altfel, şi faptul că toate societăţile implicate au recunoscut existenţa cartelului, ceea ce le-a adus o reducere de 10% a amenzii.

Cartelul a fost investigat şi sancţionat de către Comisia Europeană şi nu de către Consiliul Concurenţei sau de către o altă autoritate de concurenţă naţională deoarece privea mai multe state membre ale Uniunii Europene.  Competenţa cu privire la sancţionarea cartelurilor este împărţită, din 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, între Comisia Europeană şi Consiliul Concurenţei, potrivit unor criterii care privesc în principal amploarea faptei anticoncurenţiale.

Spuma poliuretanică este folosită intensiv în industria mobilei şi industria auto din România.

Rămâne de văzut dacă vor exista acţiuni intentate de clienţi din România ai celor sancţionaţi de Comisia Europeană, pentru recuperarea prejudiciilor suferite (preţurile majorate stabilite de participanţii la cartel), având în vedere că astfel de acţiuni sunt încurajate de Comisia Europeană şi beneficiază de prevederi speciale favorabile în Legea concurenţei din România.

Operatorii economici care pot fi implicaţi în carteluri trebuie să ţină cont de faptul că sunt şi sub ”lupa” Comisiei Europene, în condiţiile în care se implică din ce în ce mai mult în relaţii economice pe piaţa internă a Uniunii Europene.  

În aceste condiţii nicio măsură de prevedere nu este în plus.