Search This Blog

Thursday, February 13, 2014

Ce facem cu avocatii?

"First, let's deregulate all the lawyers!"


Lumea avocaților a început anul 2014 sub semnul frământărilor, protestelor și dezbaterilor provocate de o decizie adoptată la mijlocul lunii decembrie 2013 de către Consiliul Național al Uniunii Barourilor din România prin care au fost aduse mai multe limitări modalităților în care avocații își pot promova activitatea profesională prin mijloace de comunicare în masă. 
Primul semn de întrebare – care este în principiu justificat – este de ce această reglementare a fost adoptată fără o serioasă consultare a celor vizați și pe care reglementarea spune că vrea să îi protejeze?  Știu conducătorii profesiei ce este bine și ce este rău pentru avocați iar aceștia nu ar putea să discearnă?  Ar suna prost pentru o profesie care dorește să fie și nobilă și liberală. Profesia de avocat aparține tuturor celor care o practică și nu este bine să fie impuse reguli ”de sus în jos” chiar dacă acestea invocă chiar interesul profesiei.  
Spre deosebire de unii confrați și de alți comentatori eu consider că modalitățile de promovare ale avocaților trebuie să evite unele formule devenite adevărate clișee în ultimii ani: anunțarea publică a tranzacțiilor în care au fost implicați avocații, clamarea unor succese (care uneori nici nu aparțin în mod real celor care le anunță) și, în general, un mod de promovare caracterizat prin foarte multă emfază, ditirambe și hiperbolă.  Cel puțin în lumea avocaților specializați în dreptul afacerilor asemenea manifestări sunt atât nepotrivite pe cât sunt de inutile: în această zonă veștile bune circulă aproape la fel de repede ca veștile rele. Promovarea avocaților s-a transformat însă în mare măsură într-o competiție a laudei de sine care nu spune prea multe despre adevăratele ierarhii profesionale și nu oferă o informare corectă a clienților.  Promovarea a devenit un fel de karaoke, în care persoane cu și fără talent se întrec dar nu comunică de fapt mai nimic. 
UNBR nu poate însă și nu trebuie să controleze prin reguli rigide modul în care avocații înțeleg să se promoveze. Cele mai multe dintre prevederile emise în decembrie sunt contrare regulilor de concurență, în sensul în care împiedică accesul potențialilor clienți la informații și posibilitatea ca avocații nou intrați în profesie, mai puțin cunoscuți, să își promoveze calitățile și serviciile, inclusiv prețurile pentru acestea. 
Nu poți interzice, în era internetului și a economiei digitale, promovarea prin intermediul unor pagini web ale unor terțe părți. Este absurd ca barourile din România să vrea să se lupte cu Google, Microsoft sau LinkedIn.  Este ridicol să soliciți ca broșurile de prezentare ale avocaților să fie supuse aprobării prealabile a baroului din care face parte avocatul. Din astfel de reguli eu înțeleg că în cadrul profesiei – liberale - a avocaților a fost re-înființată cenzura.  Nu e bine. 
Problemele reale ale profesiei de avocat țin de fapt de excesul de reglementare, ca și de lipsa curajului de a moderniza această profesie în ton cu timpurile în care trăim și de a o deschide complet concurenței și regulilor economiei de piață.  Profesia de avocat nu ține pasul cu timpurile și dacă nu se reinventează în următorii ani avocații vor avea mari probleme pe piață.
În primul rând avocații și cei din conducerea barourilor trebuie să realizeze că această profesie, ca orice altă activitate economică, este o afacere. Da, o afacere, un cuvânt socotit din păcate tabu, ca ceva care ar șifona prestigiul profesiei, văzută mai degrabă ca o artă și ca un auxiliar important al justiției. Desigur că profesia de avocat impune multe îndemânări și aptitudini. Desigur că are un rol în procesul justiției. Dar înainte și dincolo de toate este o activitate economică și, deci, o afacere.  Cel puțin din perspectiva dreptului concurenței jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg încadrează fără nici un dubiu și pe bună dreptate activitatea avocaților în sfera noțiunii de întreprindere. 
Ca oameni de afaceri/întreprinzători, avocații trebuie să se organizeze, să acționeze și să evolueze în funcție de piață și folosind toate instrumentele specifice acesteia, inclusiv cele privind marketingul și publicitatea. 
Așa cum bine spun Clifford Winston, Robert Crandall și Vikram Maheshri  în cartea lor - ”First thing we do, let"First thing we do, let’s deregulate all the lawyers”  - esențial este ca profesia de avocat să fie dereglementată, nu încărcată cu reguli care sunt contraproductive și contrare interesului membrilor profesiei și intereselor clienților avocaților.  Iar Clifford Winston și colegii să se referă la profesia de avocat din Statele Unite ale Americii, cu mult mai modernă decât cea din România în condițiile în care folosește, de exemplu, unele forme de organizare proprii societăților comerciale. 
Ce ne facem însă cu avocații din România? Ce este mai bine?
Nu am pretenția adevărului absolut dar am dorința unei dezbateri reale și mai ales pragmatice care să proiecteze această profesie atât dincolo de simbolurile trecutului său cât și dincolo de interesele proprii ale membrilor profesiei.  Poate că în ceea ce privește promovarea serviciilor avocaților conducerea UNBR are totuși intenții bune. Dar abordarea sa este nepotrivită și nu va avea succes. 

Singura profesie nobilă este cea care evoluează în acord cu timpurile.  
Cum trebuie să evolueze profesia de avocat din România ca să respecte acest principiu? 
Aceasta este cu adevărat întrebarea. 

Acest material poate fi preluat doar cu acordul expres al autorului.