Interviu BizLawyer - Îmi place competiția. / Interview in BizLawyer magazine - I like the competition.

După cum spuneam, îmi place competiția, chiar și între avocați! Concurența este bună, oriunde și oricând iar revenirea mea în practica privată are în vedere faptul că piața acestor servicii este puternic concurențială.  Asta mă va face să dau ce este mai bun și aștept, desigur, competitorii care să mă ajungă și - mai greu - să mă și întreacă!

Fiindcă așa este fair-play, le urez succes tuturor!

http://www.bizlawyer.ro/stiri/interviuri-opinii/Imi-place-competitia-cel-mai-greu-nu-va-fi-sa-ajungem-in-varf-ci-sa-ne-mentinem-acolo

_________________________________________________

As I told before, I like competition, even among lawyers! The competition is good, everywhere and anywhere and my return into the private practice takes into account the strong competition in the market for competition assistance.  This will make me deliver the best of me and I expect the competitors which may get to my level and - more difficult - be better than me!

For fair-play, I wish all the best to all the competitors!

http://www.bizlawyer.ro/stiri/interviuri-opinii/Imi-place-competitia-cel-mai-greu-nu-va-fi-sa-ajungem-in-varf-ci-sa-ne-mentinem-acolo

Banii nu vin din taxe, vin din muncă, domnule Prim Ministru

Primul ministru al României (nu dau nume, că chiar nu contează) declara pe 13 noiembrie că, după câte știe el, ”Banii vin din taxe, nu vin din curtea parlamentului”.
Domnul respectiv se comporta ca și copilul de la oraș care atunci când merge la țară și i se arată o vacă, cu precizarea că aceasta dă laptele pe care îl bea el în fiecare dimineață, exclamă ”Nu cred așa ceva. Laptele vine de la supermarket!”. Adică, dacă vaca nu dă lapte suficient sau unii mai ascund laptele, nu o lași să își revină și nu îi dai să mănânce ci doar mai storci cutia, că așa va ieși mai mult lapte!
Culmea este că același primul ministru era descris, în seara aceleiași zile, de către bunul său coleg de barcă politică și președinte al Senatului, ca fiind ”business oriented”.  Este evident că domnul coleg și președinte de Senat nu are niciun fel de înțelegere a termenului pe care îl folosea și pe care probabil că l-a prins în zbor de pe undeva (se practică ”urechismul” în politica românească).  Colegul la nevoie se cunoaște, așa că acesta mai susținea, sus și tare, că de fapt guvernul nu a crescut fiscalitatea. Probabil că a crescut natalitatea, nu-i așa? Ca să fie clar că omul care se vede lider al dreptei (libertate economică, fiscalitate redusă etc) nu înțelege nici această noțiune, acesta declara că menținerea cotei de impozit de 16% este o măsură de dreapta. Probabil că tot restul de taxe și impozite sunt de fapt contribuții benevole ale contribuabililor la bugetul statului.  Pe logica sa, Hitler ar fi trebuit să fie considerat un democrat, având în vedere că a menținut o caricatură de parlament, populat de membrii fideli ai partidului său.
Revenind la primul ministru al țării care suportă astfel de lideri, trebuie să îi spun că dacă banii proveneau din taxe, ne-am fi făcut cu toții încasatori de taxe, inclusiv eu. Din păcate banii vin doar din muncă, adică chestia aceea prin care oamenii își folosesc timpul, sănătatea și resursele pentru a crea ceva, o valoare, de care au nevoie alții și care apoi circulă liber, în schimbul unui preț determinat de raportul dintre cerere și ofertă.  Orice altă soluție nu funcționează. Ideea ”genială” a bărboșilor Marx, Engels și Lenin, de a înlocui munca și inițiativa privată cu comanda și centralizarea nu a funcționat și a produs consecințe dezastruoase.
Același prim ministru declara, tot ieri, la fel de nonșalant (cinic), că investitorii nu vor pleca și că, dimpotrivă, are cunoștință atât el cât și ministrul de finanțe, că aceștia vin în valuri către România și sunt dornici să facă în continuare mari investiții! Cam ceva în genul acesta, nu am relatat cuvânt cu cuvânt.  Păi dacă este așa, dați repede ordin să se mărească terminalul de sosiri de la Otopeni, să nu se creeze busculade ale investitorilor străini dornici să se bucure de farmecul fiscal al României, absolut irezistibil pentru domniile lor!
Domnul prim-ministru este, din nefericire, pe contrasensul economiei. În ritmul acesta, în curând România ca atare se va afla pe contrasens. Când vă veți da seama de asta, domnule prim-ministru? Când toate vi se vor sparge în față.

Primul seminar din seria ”Profesioniștii concurenței”- Cum previi o amenda cu multe zerouri?

...000.000.000... Cum previi o amenda cu multe zerouri? Seminar specializat sustinut de Valentin Mircea, fost vicepresedinte Consiliul Concurentei. Locuri limitate! - Companii - HotNews.ro

Article in the October 2013 issue of the magazine "Concurrences" regarding the recent case-law of the Romanian courts on the interpretion of the concept of "legal privilege" in competition matters

http://www.concurrences.com/Bulletin/News-Issues/December-2012/The-Bucharest-Court-of-Appeal

Consiliul Concurenței face angajări și promovări

Vești bune dinspre Consiliul Concurenței - după o lungă perioadă în care angajările și promovările au fost blocate, în perioada următoare mai multe posturi vor fi scoase la concurs. Câteva concursuri au avut loc deja în perioada scursă din 2013 și rezultatele - candidații selectați - au fost bune, pe baza unei competiții foarte mari pentru aceste posturi (au fost chiar și 40 de candidați pentru un post)  

Este vorba, în ordine cronologică de:

• concurs de promovare în grad profesional pentru un  număr de 7 posturi de inspectori de concurență și 4 posturi de experți - detalii la http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id8958/anunt_concurs_promovare.pdf
• concurs de recrutare pentru funcția publică vacantă de șef serviciu - detalii la http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9007/anunt_concurs_recrutare_pentru_ocuparea_functiei_de_sef_serviciu.pdf.
• concurs de promovare pentru funcția de Director Adjunct în cadrul Direcției Servicii - detalii la http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9011/anunt_concurs_dir_adj.pdf.
• concurs de angajare pentru două poziții de inspectori de concurență la inspectoratele de concurență Vâlcea și Vrancea - detalii la http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9014/anunt_site.pdf. 

Condițiile de concurs și bibliografia sunt disponibile la adresa de internet http://www.consiliulconcurentei.ro/ro/despre-noi/angajare.html.

Vă sugerez să urmăriți această pagină - în perioada următoare vor apare și alte anunțuri de angajare.

Condițiile de participare permit participarea unei game largi de persoane - cu pregătire juridică, economică sau chiar tehnică (ingineri), având în vedere că activitatea de aplicare a regulilor de concurență este una inter-disciplinară.

Condițiile de salarizare pentru inspectorii de concurență și perspectivele profesionale  sunt printre cele mai bune din administrația publică, astfel că vă încurajez să participați la aceste concursuri și la cele viitoare.  

Într-un singur caz există aparent condiții mai restrictive dar este foarte probabil să fie vorba de o eroare - condițiile pentru ocuparea funcției de director-adjunct la Direcția Servicii care prevăd că doar absolvenții de studii economice pot participa.  

Există erori și în bibliografia aferentă acestui post - http://www.consiliulconcurentei.ro/uploads/docs/items/id9011/bibloigrafie_dir_adj.pdf - care includ cărți despre management și macroeconomie (!) în limba engleză și care nu sunt disponibile în bibliotecile publice din România sau în biblioteca Consiliului Concurenței.  Ca o ultimă observație, cei care se înscriu la acest concurs trebuie să aibă în vedere că bibliografia include, în mod eronat, Instrucțiunile privind aplicarea art.5 din Legea concurentei nr.21/1996, republicată acordurilor de cooperare pe orizontala din 2004 și Instrucțiunile privind aplicarea art.5 din Legea concurentei nr.21/1996, republicata, în cazul înțelegerilor verticale tot din 2004 dar care nu mai sunt aplicate în prezent. Acestea au fost înlocuite cu orientările în materie emise de către Comisia Europeană (http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:52011XC0114(04):EN:NOT și respectiv http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:130:0001:0046:RO:PDF).

Vocea pieței vs.vocea autorităților în telecomunicații

Acest articol a apărut în ediția Ziarului Financiar din 31 octombrie 2013
http://www.zf.ro/business-hi-tech/vocea-pietei-vs-vocea-autoritatilor-publice-in-telecomunicatii-11595404 

Industria telecomunicațiilor din România și din Uniunea Europeană este într-un moment de răscruce și probabil că unele dintre cele mai stresante locuri de muncă sunt în prezent acelea de Chief Technical Officer (CTO) și Chief Financial Officer (CFO) la unul din operatorii de telefonie mobilă din aceste țări. Mai multe schimbări importante pentru această industrie sunt iminente și acestea trebuie gestionate cât mai bine, astfel încât coloșii industriei să poată merge mai departe fără să se clatine.

Care sunt schimbările care stresează operatorii din România? Reducerea veniturilor obținute de la fiecare abonat (ARPU), reducerea tarifelor de terminare a apelurilor, taxele pentru noile licențe, costurile pentru trecerea la tehnologia LTE și cele ocazionate de restructurarea rețelei în funcție de frecvențele obținute în 2012 (refarming) sunt tot atâtea motive de preocupare.  Desigur absolut toate aceste evenimente erau anunțate sau măcar previzibile, astfel încât plângerile operatorilor cu privire la impactul unor evenimente cum este reducerea tarifelor de terminare a apelurilor sunt exagerate.  Este de înțeles nostalgia acestora după o sursă de venit sigură și ușor de obținut dar regretele nu ajută și nu scuză ”timiditatea” în introducerea unor inițiative care să compenseze scăderile de venituri.  Operatorii de telefonie mobilă din România au beneficiat de o pantă de reducere a tarifelor de terminare a apelurilor mai lungă decât în alte state din Uniunea Europeană, ceea ce a fost, desigur, în avantajul lor.  Pe de altă parte, se pare că această prelungire și lipsa unui orizont clar al mișcărilor succesive ale reglementatorului a încurajat operatorii de telefonie mobilă să bugeteze veniturile care decurg din tarifele de terminare în perspectiva investițiilor în noile rețele de mare viteză iar acesta nu este un aspect peste care se poate trece fără grijă. 

Operatorii par a se afla în prezent într-o dilemă: să asculte vocea autorităților publice care de la înălțimea Comisiei Europene sau doar cea a Ministerului Comunicațiilor îi îndeamnă să purceadă fără nicio întârziere în recuperarea întârzierilor pe care România și alte țări europene le au în implementarea rețelelor de mare viteză sau să aștepte și să facă doar acele investiții necesare pentru asigurarea unei cereri efective în piață?

Răspunsul cel mai simplu ar fi ca operatorii să aștepte și să construiască rețelele de nouă generație (4G) gradual, doar în zonele și în măsura în care ar exista o cerere susținută pentru date mobile la vitezele mari permise de această tehnologie.  Altminteri riscă să ajungă în situația Danemarcei, de exemplu, o țară care este mereu fruntașă în statisticile internaționale privind internetul broadband (în bandă largă).  Însă conform unui studiu recent al Center for Communication, Media and Information Society de la Universitatea din Aalborg (www.cmi.aau.dk/) 65% dintre danezi au acces la internet de mare viteză dar doar 0,7% (!) dintre aceștia cumpără pachete de servicii la viteze de peste 100 Mbps. Concluzia cercetătorilor danezi este că tehnologiile actuale ar putea fi de fapt suficiente pentru a satisface majoritatea necesităților de consum și că investițiile în noi rețele nu ar aduce prea multe beneficii sociale sau pentru afaceri.  S-ar părea, așadar, că vocea pieței ar trebui să fie cea ascultată. Ca de cele mai multe ori vocea pieței este în același timp și vocea rațiunii.

Se poate spune pe de altă parte că și reglementatorii europeni au dreptate. Investițiile în industria telecomunicațiilor se fac pe perioade mari de timp și este posibil ca Uniunea Europeană să rămână mult prea în urmă pentru a mai ajunge din urmă plutonul fruntaș.  În contextul afacerilor și al localizării acestora Pământul este de multă vreme plat iar investitorii pot ușor să compare și să aleagă alte orizonturi dacă pe meleagurile europene vitezele de internet sunt patriarhale. 

În cazul României există un motiv în plus să susținem realizarea și o acoperire cât mai amplă a rețelelelor de internet de mare viteză.  România nu are multe din avantajele care fac, de exemplu, Danemarca atractivă pentru investitori dar poate să recupereze din acest decalaj tocmai printr-o politică inteligentă de susținere a realizării de rețele puternice de transmisii de date.  Rețelele de mare viteză sunt numite adesea ”autostrăzi informaționale” iar această formulare nu mai este de ceva vreme una de stil – rețelele de date chiar pot aduce oamenii și afacerile aproape, asemănător modului în care fac acest lucru și autostrăzile propriu-zise.  Pe noile mijloace de comunicație informaționale circulă mesaje între oameni dar, și mai important, produsele economiei digitale: software, servicii, informații.  Datorită accesibilității și vitezelor internetului nu mai există azi insule izolate și zone rupte de lume.  Partea cea mai bună este că realizarea autostrăzilor informaționale în România nu necesită implicarea directă a statului, fonduri guvernamentale sau europene, exproprieri și alte complicații. Operatorii de telefonie mobilă au doar nevoie să fie lăsați în pace, au nevoie de predictibilitate în ceea ce privește reglementările și politicile publice și au nevoie să ofere garanții băncilor că proiectele lor sunt fezabile.  Spre deosebire de alte industrii adoptarea pe scară largă a tehnologiilor moderne nici măcar nu necesită ajutoare de stat – așa cum s-a întâmplat în cazul producției de energie electrică din surse regenerabile – legi speciale sau facilități fiscale.

De la sectorul telecomunicațiilor se așteaptă lucruri mari și este vorba, într-adevăr, de o infrastructură esențială pentru progres. Dar nu este suficient să fie sprijinită prin îndemnuri, critici sau lozinci. Acestea nu țin nici de cald și nu pot fi oferite ca monedă de schimb pentru a cumpăra tehnologie.

Desigur, industria telecomunicațiilor merită destule critici: pentru frica de a inova și de a diversifica sursele de venit, pentru pierderea loialității clienților în favoarea ecosistemelor IT de genul Android și Apple, pentru insuficienta diferențiere între rețele (comoditizarea) sau pentru eșecul de până acum de a extrage mai multe rente din zona furnizării de conținut și de a transforma piața de comunicații electronice într-o piață duală.

Până la urmă avem însă nevoie, în România, în Uniunea Europeană și în lume, de rețele de comunicații electronice moderne, fiabile și adaptate la nevoile economiei digitale.  Operatorii își vor fi învățat de bună seama lecția și vor fi realizat că au ratat câteva oportunități dar trebuie să mergem înainte.

Revenind la tarifele de terminare a apelurilor, sunt în același timp un optimist și un realist. Am fost optimist acum câțiva ani că aceste tarife vor scade și, odată cu ele, barierele tarifare considerabile care existau între rețele acum doar câțiva ani. Un nivel de 0,86 eurocenți cum este cel propus recent de către ANCOM reprezintă o diferență uriașă între cei 15 eurocenți/minut sau 10 eurocenți/minut care erau aplicabili anterior.  Așa cum a remarcat reglementatorul în comunicații, scăderea tarifelor a fost benefică pentru concurență iar acesta are deja, în prezent, premize mult mai bune.  Sunt de aceea realist atunci când spun că un nivel final al acestui tarif, atunci când consultarea publică va lua sfărșit, în jur de 1 eurocent/minut este absolut satisfăcător. Se poate și mai bine dar îmi e teamă că mai binele este dușmanul binelui.  Nu trebuie uitat niciodată că formula de calcul pe care a aplicat-o ANCOM este foarte dură pentru operatori cărora nu li se pot recunoaște costuri pe care altminteri le-au suportat – unele foarte mari, cum sunt taxele pentru utilizarea spectrului de frecvențe radio, pe care le vor amortiza într-o perioadă foarte mare de timp. Privit din perspectiva îngustă a formulei de calcul pentru tariful de terminare a apelurilor taxele pentru eliberarea licențelor sunt neutre și reci. În economia și bugetele operatorilor se regăsesc însă 700 milioane EUR în minus, bani care au trecut în conturile statului iar operatorii au rămas cu spectrul radio, un mediu gol, la fel de de rece, care trebuie utilat corespunzător înainte de a permite recuperarea taxelor plătite. Adică, alte investiții pe care reprezentanții autorizați ai aceluiași stat sau cei ai Comisiei Europene îi îndeamnă să le realizeze din perspectiva unui viitor luminos dar, desigur, incert. 

Pentru operatorii de telefonie mobilă este ca un pariu pe care nici nu pot să nu îl facă dar nici nu își permit să îl piardă.

Ar fi fost un lucru atât de rău ca o parte din banii plătiți pentru licențe să se întoarcă în piață pentru realizarea de rețele broadband de mare viteză? De bună seamă că nu ar fi fost. Acești bani s-au dus pe aripile avioanelor militare multi-rol, o cheltuială necesară dar nu pentru industria telecomunicațiilor.  

În lipsa unei asemenea măsuri sunt puține lucruri pe care reglementatorul le poate face. Nu este de dorit să schimbe formula de calcul, care a făcut deja obiectul unei consultări prealabile și nu a fost găsită vreo hibă majoră a acesteia, în afara ”austerității” menționate anterior.  Una dintre măsurile posibile, în cadrul actual, ar putea fi ca nivelul maxim al tarifului de terminare a apelurilor care, cu 2 luni înainte de finalul anului, este încă incert și în faza consultării publice, să fie aplicat după un interval de timp (6-12 luni) care să permită operatorilor să își efectueze cheltuielile deja bugetate, fără a tăia din alte investiții.  Nimic nu este mai rău pentru o întreprindere privată decât incertitudinea și măsurile bruște ale administrației.  Operatorii știau că o reducere substanțială (de 3 ori față de nivelul actual, cea mai mare de până acum, ca proporție) va avea loc la finalul lui 2013 dar în contextul financiar menționat la începutul acestui material, în care fiecare centimă contează, ar fi trebuit să știe cu mult mai multă vreme înainte nivelul exact al tarifului maxim pe care îl vor putea aplica de altfel încă 10 ani de aici înainte.

Vocea pieței este, cum spuneam, vocea rațiunii, cea mai puternică dintre toate. Vocea autorităților nu poate contrazice această realitate decât cu riscul de a așeza la fundamentul evoluțiilor viitoare ale sectorului telecomunicațiilor un maldăr de lozinci.