Fundamentul obligatoriu al "Romaniei lucrului bine făcut": o economie de piata puternica

http://www.contributors.ro/economie/romania-lucrului-bine-facut-nu-poate-fi-bine-facuta-decat-pe-o-baza-economica-solida/

Scurte consideratii cu privire la recentele modificari ale Legii concurentei prin OUG nr.77/2014

Prima observatie este ca autoritatea de concurenta persistă în lipsa de transparență față de partenerii instituționali (”stakeholders”), așa că OUG 77/2014 a fost adoptată de guvern pe 3 decembrie 2014 în cea mai mare discreție. OUG 77/2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României pe 10 decembrie 2014 și modifică atât Legea concurentei nr.21/1996 cat si procedurile nationale in materia ajutorului de stat - proceduri noi, mult mai complexe fata de cele anterioare. 

In ceea ce priveste modificarile la regimul procedurilor de ajutor de stat găsiți unele detalii aici. 

În ceea ce privește Legea concurenței, OUG 77/2014 reia acele prevederi din OG 12/2014, din august 2014, care, cel putin datorita includerii intr-o ordonanta simpla de guvern, sunt posibil neconstitutionale: Legea concurentei este lege organică iar conform art.115, alineat (1) din Constitutia Romaniei ”Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice”.

Repetarea acestor prevederi în cuprinsul OUG nr.77/2014, in conditiile in care in fata instantelor judecatoresti a fost ridicata deja exceptia de neconstitutionalitate a OG 12/2014, este practic o recunoastere tacita a greselii facute de guvern în luna august.  

Trebuie remarcat că în intervalul august-decembrie 2014 au fost emise câteva decizii ale Consiliului Concurentei, inclusiv de sanctionare (cazul agentiilor de media), care sunt puse sub semnul intrebarii datorita neconstitutionalitatii OG 12/2014. 

Dincolo de procesul de adoptare a OUG nr.77/2014 și acest din urmă act normativ conține posibile elemente de neconstituționalitate, prin prisma alineatului (6) din acelasi articol 115 din Constituție: ”Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică”.

Or, prin OUG nr.77/2014 sunt aduse modificări modalității de funcționare a Plenului Consiliului Concurenței și de numire a componenței comisiilor de caz. Modificările aduse semnalează o tendință de schimbare a însăși modalității de funcționare a Plenului și a comisiilor, cu impact asupra modalității de adoptare a deciziilor și a independenței membrilor Plenului. 

În plus, este restrâns dreptul de contestare a ordinelor Președintelui Consiliului Concurenței care reglementează accesul la dosarul de investigație, care nu s-ar putea face decât în cadrul acțiunii de contestare a înseși deciziei finale. 

Investigațiile din retail și standardul de probă în ceea ce privește încălcările per se

Așa cum am promis, revin cu câteva considerații referitoare la activitatea Consiliului Concurenței în zona de comerț de retail cu produse alimentare.  

Există multe voci și opinii avizate care afirmă că investigațiile recente, care privesc pe Cora, Carrefour, Auchan și Kaufland ar fi de fapt o reacție târzie a autorității publice față de faptul că aceasta a avut în vedere până acum doar acordurile verticale dintre Metro, Mega Image și Selgros din anii 2005-2009, cu unii distribuitori ai acestora, și ”a uitat” pentru o vreme de acordurile similare încheiate în ansamblul sectorului de retail alimentar. 

Nu știm dacă factorul declanșator al investigațiilor declanșate în octombrie 2014 este sau nu ”uitarea” anterioară dar trebuie să admit și eu că noua acțiune a autorității de concurență trebuie să aibă o legătură oarecare cu reproșurile aduse de cei deja investigați și propuși spre sancționare. Mai ales că o decizie în cadrul investigațiilor începute în 2009 este de așteptat să apară înainte de conferința de toamnă a Consiliului Concurenței, din data de 27 noiembrie 2014, deci foarte curând. 

Consiliul Concurenței a fost cât se poate de lacunar cu detaliile noului caz și, relativ atipic, a anunțat investigația la mai multă vreme după ce aceasta a fost declanșată.

Anomalia faptului că doar o parte dintre jucătorii din retail-ul alimentar au fost investigați între 2009 și 2014 pentru practici comerciale altminteri comune întregii industrii nu ar putea fi însă înlăturată de deschiderea unor noi investigații.  

Rămâne deschisă întrebarea de ce au existat întreprinderi - atât retaileri cât și producători/importatori - care inițial au fost supuse investigațiilor declanșate în 2009 (am vorbit de Metro, Mega Image și Selgros dar și Billa a fost investigată pentru comportamente similare, pentru ca aceasta să nu se mai regăsească în raportul final de investigație). 

De asemenea, există producători/importatori absolviți de vină, deși erau parte la același gen de acorduri. 

Sabia dreptății taie diferit atunci când este folosită de Consiliul Concurenței?

Cred, pe de altă parte, că autoritatea publică are o rațiune pentru care a diferențiat între lanțurile de retail și între producători, cu privire la comportamente similare. Ea trebuie să comunice cât mai curând, clar și răspicat care este motivul diferențierii între întreprinderi cu situații similare, chiar identice în unele cazuri.

În lipsa unor explicații clare și fără niciun echivoc, întreprinderile din România ar putea avea impresia că autoritatea de concurență națională acționează discriminatoriu sau chiar arbitrar, pe baza unor criterii doar de ea știute. 

Pe fondul investigațiilor - atât cele declanșate în 2009, cât și cele din 2014 (presupunând că au la bază același gen de comportamente) - se pune întrebarea de ce autoritatea de concurență alocă atâtea resurse și energie investigării unor comportamente comerciale destul de benigne: organizarea de promoții prin eforturile comune ale retailerului și producătorului și acordarea unor exclusivități de durată redusă? 

Desigur, sectorul bunurilor alimentare este important și justifică atenția autorității publice. Însă investigarea unor fapte de genul celor enumerate mai sus riscă să arunce efortul său în derizoriu și să îl transforme într-un demers formal, nu de substanță, care să protejeze consumatorii și concurența. 

Cu greu ar putea fi considerate astfel de comportamente ca fiind restricții grave ale regulilor de concurență, sancționabile prin simpla lor existență (”per se”). O tentație destul de răspândită în activitatea Consiliului Concurenței este aceea de a trata majoritatea restricțiilor posibil anti-concurențiale investigate ca niște încălcări prin obiect ale art.5, alineat (1) din Legea concurenței/art.101 din TFUE, extinzând astfel cât se poate de mult aria încălcărilor prin obiect. Desigur că există multe încălcări prin obiect ale interdicției acordurilor și practicilor anti-concurențiale, dar nu toate activitățile întreprinderilor se încadrează automat (”by default”) în această categorie.  În practica recentă a Consiliului Concurenței nu este cunoscut nici măcar un singur caz în care o restricție prin efect a fost sancționată. Și asta în ciuda construirii, în ultimii ani, a unui puternic departament economic la nivelul autorității de concurență.  

Or, semnalul dat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene recent, în cauza Groupement de Cartes Bancaires (11 septembrie 2014) este acela că astfel de excese ar trebui ponderate. În definitiv, restricțiile anti-concurențiale pt fi tratate și investigate și ca încălcări prin efecte. Chiar dacă o investigație cu privire la astfel de fapte este mai laborioasă, ea trebuie întreprinsă acolo unde este cazul, fără ca autoritatea publică să se bazeze pe calea mai ușoară către concluzie oferită de încălcările prin obiect. 
Revenind la cauza Groupement de Cartes Bancaires, am participat vineri, 28 noiembrie 2014, la o masă rotundă la Bruxelles, organizată de publicația Concurrences și găzduită de firma de avocatură White & Case, care a avut ca scop și a reușit să clarifice câteva dintre învățămintele din această decizie a Curții de Justiție - îi rog pe colegii de la Consiliul Concurenței să dea atenție celor menționate în continuare.  Am avut privilegiul, cu această ocazie, de a discuta pe tema deciziei menționate direct cu Avocatul General al CEJ care a pus concluziile în cauza Groupement de Cartes Bancaires, Nils Wahl.

Și iată ce a rezultat, direct sau doar printre rânduri:

• Autoritățile de concurență din Uniunea Europeană - și însăși puternica și reputata Comisie Europeană - folosesc prea des, justificat sau nejustificat - ”scurtătura” pe care o reprezintă prezumția de încălcare a interdicției, prin încadrarea acestora la încălcări prin obiect. Este procesul pe care l-am remarcat în activitatea mea practică în Consiliul Concurenței și pe care l-am intitulat ”Tentația lui Per-se(u)”.  

• Chiar dacă existența încălcărilor prin obiect este de dorit, sub aspectul economiilor de procedură realizate (din perspectiva autorității publice) și a clarității comportamentului impus (din perspectiva întreprinderilor), există uz și există, desigur, și abuz. Adică, ușurința pe care o creează încălcările prin obiect creează deprinderi greu de eliminat (omenește vorbind!) și asta duce mai departe la multe erori de tip fals pozitiv și la frânarea unor comportamente care se pot dovedi benigne sau chiar benefice mediului concurențial și consumatorilor.

• Din acest punct de vedere, decizia CEJ din cauza Groupement de Cartes Bancaires se constituie într-un avertisment către autoritățile de concurență, astfel încât acestea să nu pună semnul egal între încălcările prin obiect și lipsa oricărei analize a efectului potențial al încălcării. Ca să lupte cu această superficialitate, indusă de tentația lui per-se(u), menționată mai sus, Curtea ridică (doar) puțin ștacheta și cere ca potențiala încălcare să fie suficient de nocivă pentru concurență.   Pentru claritate, reiau expresia integrală a Curții: ”noțiunea de restrângere a concurenței prin obiect nu poate fi aplicată decât unor tipuri de coordonare între întreprinderi care prezintă un grad suficient de nocivitate pentru concurență pentru a se putea considera că examinarea efectelor acestora nu este necesară” (paragraful 58).

• Ceea ce Curtea de Justiție cere autorităților de concurență - și, prin extrapolare, instanțelor naționale - este ca acestea să efectueze o cercetare mai amănunțită a contextului economic în care pretinsa încălcare a avut loc și să arate de ce efectul (chiar potențial) este atât de grav încât prezumția legală operează, că (acea faimoasă ”theory of harm”). Partea bună pentru cei care aplică regulile de concurență este că o astfel de analiză nu înseamnă că va dispare diferențierea dintre încălcările prin obiect și cele prin efecte (nu, nu trecem la ”rule of reason”). Nici măcar! Dar o încălcare potențială a interdicției acordurilor și practicilor anticoncurențiale trebuie totuși demonstrată. Sau, cum am spus adesea: trebuie să aibă sens.  

Având în vedere că pe rolul Consiliului Concurenței se află și alte cazuri de posibile restricții anti-concurențiale - multe, foarte multe acorduri verticale - este imperios necesar ca autoritatea română de concurență să asimileze rapid lecțiile și indicațiile venite de la Luxemburg și să facă în așa fel încât să lovească acolo unde trebuie, pe cine trebuie și cu măsura care trebuie. 
De exemplu, ar putea să acorde o mai mare atenție și mai multe resurse investigării și sancționării cartelurilor.

The Second Decentralisation of Competition Law—A Must for an Orderly Administration of Justice in the EU - in Global Competition Litigation Review - November 2014

I published an article in Global Competition Litigation Review, together with Emanuela Matei, which suggests that a second de-centra(GCLR)lisation of the EU competition law is necessary soon, in order to ensure the end of tensions between the private and the public enforcement and, at the end of the day, an efficient and pro-business enforcement of the competition rules overall.

You may find below an abstract of the paper:

”The article pleads in favour of a more resolute departure from the paradigm of maximisation of the public enforcement to the detriment of private forms of enforcement. The superiority of one form over the other should not be accepted as a generally valid statement. It is argued that the actual constellation of possibly interested parties i.e. potentially injured persons and the facts of the case should determine which form of enforcement may be more appropriate to ensure an effective enforcement of the EU competition rules, a sufficiently high level of deterrence, proportionate punitive means and restorative justice. Thus the balance exercise should be left to the compensation for the harm caused by an infringement of competition rules.

The authors argue that the current tension between public and private enforcement of competition rules opposes the very purpose of these rules, therefore it is counter-productive. Hereafter, the article advocates for a comprehensive reform in the field of enforcement of competition law in the European Union, in order to reach a status-quo, where private enforcement will function on an equal footing with public enforcement and it will be able to support the achievement of the main objectives pursued by competition law. This approach

points to a different route than the one that has been chosen by the European Commission and the European Parliament so far, and the present article provides a germane starting point for a wider debate on improving the efficiency of the enforcement for the benefit of the consumer, the development of an internal market free of obstacles and the respect due to fundamental values, such as the right to obtain compensation for the harm caused by an infringement of competition rules.”

OECD about the competition issues in the distribution of pharma products - from February 2014

http://www.oecd.org/daf/competition/competition-distribution-pharmaceuticals.htm 

Key findings from the discussion include:

1. Policy-makers and enforcers need to understand the distinctive economic features of the pharmaceuticals sector thoroughly to be able to intervene in this sector.
2. Better enforcement of regulation and of competition law, more consumer information, and greater control over the incentives provided by manufacturers to doctors could improve outcomes in the distribution of pharmaceuticals in less developed countries.
3. Mechanisms used to regulate drug prices can have varying effects on competition. Competition authorities are well placed to help guide the choice of the most appropriate ones.
4. Drug price regulation and limited patent length are not sufficient to ensure vigorous competition between originators and generics. Competition, public cost-efficiency and private affordability can be further fostered by measures to promote generics.
5. Forward integration by manufacturers and backward integration by pharmacy chains are changing the traditional structure of the pharmaceutical supply chain and are raising new competition issues.
6. The extensive historic regulation of the retail pharmacy sector in many countries should be assessed considering its impact on consumer welfare.

Noua investigație privind posibile fapte anti-concurențiale pe piața de retail alimentar

Deși detaliile disponibile public sunt puține, investigația declanșată recent asupra Auchan, Cora, Carrefour și Kaufland pare să fie pe aceleași coordonate ca și investigația mai veche, cu privire la Metro, Selgros, Mega Image și unii distribuitori ai acestora.

Cu privire la această din urmă investigație, asupra căreia Consiliul Concurenței se va pronunța în curând, au existat acuzații de părtinire din partea autorității, la care s-au adăugat și declarațiile publice de la începutul lunii octombrie 2014, care anticipau o sancțiune, înainte ca măcar părțile să fie audiate.  Pentru mai puțin de atât, fostul comisar european de concurență, dl.Joaquin Almunia este investigat de către Ombudsman-ul Uniunii Europene. 

Este interesant de remarcat fraza următoare din comunicatul de astăzi, 13 noiembrie 2014, al Consiliului Concurenței: ” Inspecţiile inopinate reprezintă o etapă preliminară în cadrul procedurilor de investigare a unui posibil comportament anticoncurenţial. Efectuarea acestor inspecţii nu reprezintă o antepronunţare a Consiliului Concurenţei în ceea ce priveşte rezultatul final al investigaţiei declanşate”.

Adică, acum Consiliul Concurenței suflă și în iaurt.

În ceea ce privește genul de acuzații din trecut - modalitatea de desfășurare a promoțiilor și exclusivitățile, aș spune că, în cel mai bun caz, Consiliul Concurenței își pierde vremea cu comportamente în cel mai bun caz benigne, în loc să investigheze carteluri, de exemplu. Dar poate că este vorba și de un cartel în acest caz. Vom vedea. 

 Voi reveni asupra acestui subiect în zilele următoare.

R.I.P. Bogdan-Bujor Teodoriu - 10 noiembrie 2014

Astăzi, 10 noiembrie 2014 este o zi tristă pentru profesioniștii concurenței din România.
A încetat din viață părintele Legii concurenței nr.21/1996 și membru în Plenul Consiliului Concurenței, începând cu 2012 (născut în 1953). 
Proiectul Legii concurenței, esențială pentru economia de piață din România, a fost inițiat de acesta în 1993 și prin eforturile și energia lui Bogdan a devenit lege în 1996.
Bogdan-Bujor Teodoriu a fost (îmi pare rău să spun acest lucru la timpul trecut!) o personalitate complexă, extrem de cultivat, de o mare inteligență și de o foarte mare energie (”Energie Vie”, cum îi spuneam eu). Da, Bogdan nu a fost doar o persoană, a fost o personalitate, în adevăratul înțeles al cuvântului, un om care și-a lăsat amprenta asupra vremurilor în care a trăit, a oamenilor cu care a interacționat și acțiunilor în care a fost implicat. 
Mi-a fost un coleg dificil (așa sunt adevăratele personalități!) dar drag, totuși - un om cu care m-am aflat cel mai adesea de aceeași parte, în ceea ce privește concluziile investigațiilor autorității.  Am vorbit cu el săptămâna trecută, să începem un șir de activități de formare în ceea ce privește argumentele economice în cazurile de concurență. Dispariția sa fulgerătoare mă întristează profund. 
Așa cum spuneam cândva pe acest blog, în legătură cu Johnny Munkhammar, Bogdan-Bujor Teodoriu era încă prea tânăr și prea bun pentru a muri.  
Este o pierdere mare pentru Consiliul Concurenței.
Este o pierdere mare pentru noi toți - spiritul său analitic, iscoditor și critic ne vor lipsi. 

Odihnească-se în pace!

Competition is good, shows this recent study (October 2014) prepared by OECD

The report (or meta-study) shows that there is a direct cause and effect link between incresed competition and work productivity, innovation and growth.
A good read for recovering the trust in markets and competition.

După un an

Astăzi, 17 octombrie 2014, se împlinește un an de când am decis să plec de la Consiliul Concurenței, pentru a mă dedica unei cariere private și academice. 
La această aniversare doresc să exprim câteva considerații cu privire la ceea ce s-a făcut, se face sau ar mai trebui făcut la Consiliul Concurenței.  Sunt păreri pe care le exprim cu nostalgie dar și încredere în activitatea viitoare a acestei autorități publice.

A fost un an plin, s-au întâmplat multe în viața mea (mai ales - am terminat doctoratul și am avut mai mult timp pentru a vedea cum cresc copii mei) iar Consiliul Concurenței a mers mai departe. Cum a mers? Destul de bine, dar cam șchiopătând și cam șovăielnic. 

Consiliul Concurenței este mai puțin ferm decât era acum 2-3 ani. Duratele investigațiilor au crescut din nou, după câțiva ani de eforturi bune pentru reducerea duratelor. În schimb a scăzut numărul deciziilor emise și al investigațiilor deschise. 

Nici organizatoric situația nu este chiar roză. 
Majoritatea membrilor Plenului sunt în acest moment interimari, în condițiile în care procedura privind noile mandate nu a fost încă finalizată - și nici nu are șanse să fie până după alegerile prezidențiale, cu alte cuvinte până la final de 2014. S-a pus chiar problema dacă în această formulă interimară, Plenul Consiliului poate adopta decizii în cazuri de mare impact, cum este cel care privește acordurile verticale dintre mai mulți producători de bunuri alimentare și câțiva mari retaileri. Legal lucrurile sunt clare: membrii Plenului ale căror mandate au expirat pe 6 mai 2014 își pot exercita atribuțiile în continuare, până la depunerea jurământului de către alți membri - sau tot de către ei, având în vedere că cei 3 membri ale căror mandate au expirat sunt propuși pentru al doilea mandat. 
Este adevărat însă că se ridică un semn de întrebare în ceea ce privește independența membrilor Plenului, care este de esența funcției.  

Preocupările sunt și mai justificate dacă vedem declarații de genul celor care indică faptul că se anticipează sancționarea unor mari retaileri, înainte ca argumentele acestora să fi fost ascultate în procedura de audieri din fața Plenului, înainte de deliberare și înainte de emiterea unei decizii. Voi reveni asupra acestui subiect. 

În același timp, Consiliul Concurenței este lent - și până la urmă ineficient - într-o situație de flagrantă ignorare a regulilor de concurență și chiar a propriilor decizii, cum este cazul vânzării colective a drepturilor de difuzare a meciurilor din Liga I de fotbal de către membrii LPF (de care scriam aici, la început de 2014). Este adevărat că procedura din dreptul concurenței nu cunoaște procedura flagrantului delict, ca atare, dar situația în care se regăsesc din nou membrii LPF, mai rea chiar decât cea din 2009, impunea o reacție clară și fermă. Pentru o autoritate publică credibilitatea vine din acțiunea efectivă, și anume din modul în care impune respectarea normelor legale.  Credibilitatea există sau nu există. Cale de mijloc nu există. 
În piață situația este proastă: televiziunile sunt la cheremul membrilor unei vânzări colective care se califică destul de ușor ca și cartel iar victimele cele mai importante și mai numeroase sunt telespectatorii care trebuie să scoată din buzunar o mulțime de bani pentru a viziona meciuri de calități mult diferite între ele și pe care le-au vizionat întotdeauna fără prețuri suplimentare.  
Liga I de fotbal a ajuns la performanța de a fi accesată în regim pay-TV, similar unor campionate foarte puternice, cum sunt cele din Germania, Franța sau Anglia, dar fără a avea nici pe departe valoarea competițională a acestora. Dar ce nevoie mai are cineva de fotbal de valoare dacă se înțeleg cluburile între ele cât este prețul iar arbitrul pieței - Consiliul Concurenței - zice că i s-au aburit ochelarii și că nu înțelege foarte bine ce se întâmplă? 
Prin lentoarea din cazul LPF, Consiliul Concurenței riscă să stabilească un precedent foarte periculos: este aproape o încurajare la nerespectarea regulilor de concurență și cu siguranță cluburile LPF așa citesc mesajul.  
Până la urmă însă va ieși prost și pentru LPF și pentru consumatori și pentru televiziuni, că nu poți vinde multă vreme bucăți de metal ieftin pe post de bijuterii din aur, oricât de bine poleite ar fi și oricât de mult ar închide ochii polițistul. 
Voi reveni însă și pe acest subiect.

Haiducie pe banii altora - Comisia Europeana a aprobat schema de ajutor de stat de 750 milioane de euro pentru marii consumatori de energie electrica/ Ajutorul va fi suportat de micii consumatori - Companii - HotNews.ro

Comisia Europeana a aprobat schema de ajutor de stat de 750 milioane de euro pentru marii consumatori de energie electrica/ Ajutorul va fi suportat de micii consumatori - Companii - HotNews.ro



Adică, haiducie pe banii altora. Statul român ia de la producătorii de energie din surse regenerabile (energia viitorului) ca să ajute niște mastodonți care consumă ca la mijloc de secol XX. Iar Comisia Europeană zice da, cum a zis și pentru schema de ajutor de stat de la Hinkley Point din Marea Britanie, cu preț garantat la dublul celui din piață.

Ups, Deutsche Telekom did it again...

DEUTSCHE TELEKOM HIT WITH $88 MLN EU ANTITRUST FINE 

15-Oct-2014 12:28

·         Deutsche Telekom caught a second time for "margin squeeze"

·         Orange in Poland and Spain's Telefonica guilty in the past

By Foo Yun Chee

BRUSSELS, Oct 15 (Reuters) - Deutsche Telekom was fined 69.9 million euros ($88.4 million) by EU antitrust regulators on Wednesday because its Slovak unit squeezed out rivals in Slovakia's broadband market over a five-year period starting from 2005.

The penalty underlines the European Commission's fight against dominant companies which charge competitors excessive wholesale rates, making it impossible for them to generate a profit from their retail services. Such a tactic is called a margin squeeze.

In addition to a 38.8 million euro joint fine with Slovak Telekom, German telecoms provider Deutsche Telekom was hit with a 31.1 million penalty as this was its second margin squeeze offence.

Deutsche Telekom holds a 51-percent stake in Slovak Telekom, with the Slovak government owning the remainder. Reuters reported on June 24 that the two companies would be penalised by the European Commission. 

The EU competition authority said Slovak Telekom's strategy between August 2005 and December 2010 harmed both consumers and competitors.

"Slovak Telekom did not only refuse to give access to its unbundled local loops under fair conditions. It also pursued a margin squeeze policy which made it impossible for alternative operators to use its legacy telephone network infrastructure without incurring a loss," European Competition Commissioner Joaquin Almunia said in a statement.

Orange's Polish unit TPSA was penalised three years ago over similar margin squeeze practices while Spain's Telefonica received a 151 million euro fine in 2007 for more than five years of unfair prices in the local broadband market.

Deutsche Telekom was fined 12.6 million euros in 2003 for its anti-competitive tariffs for access to its local networks.

”I am in love with competition” - Margrethe Vestager during the hearings in the European Parliament for EU Competition Commissioner

INTERVIEW-NEW EU ANTITRUST HEAD NOT SWAYED BY ANTI-AMERICANISM, BULLIES 

23-Sep-2014 20:16

By Foo Yun Chee and Alastair Macdonald

BRUSSELS, Sept 23 (Reuters) - Margrethe Vestager says that neither "loud people" in business and government nor "anti-Americanism" will sway her rulings on antitrust cases when she becomes the European Union's new competition commissioner.

The Danish liberal, a free-trading economy minister at home until nominated to the incoming European Commission post, said she was determined to be a fair judge of corporate mergers and state aid for industries and would not be bullied by special pleading when she fears that Europe's ability to create jobs and wealth might be weakened.

Speaking to Reuters before her confirmation hearing in the European Parliament on Oct. 2, Vestager would not comment on specific cases.

But asked about calls in Europe for incumbent commissioner Joaquin Almunia to take a tougher line with Google and other U.S. tech firms to curb their large shares of some markets, she cautioned against prejudice:

"I don't think that any kind of anti-Americanism is well placed here," she said. "What I think is important is of course to be neutral and even-handed and actually look at the cases and not at the origins of the companies."

Some politicians, notably in Germany and France, and also some European companies have called for greater EU regulatory oversight of Google and other U.S. giants in various industries.

But Vestager, 46, who if confirmed will take over on Nov. 1 from her Spanish predecessor, said size alone was not enough for a regulator to go after a firm.

"I think it's very important also to be loyal to the text of the (EU) treaty, which says that basically it's not size that's the problem," she said. "It is if you misuse a dominant position that you do have a problem with the treaty and the fundamental values of the European Union."

NO "CUSHIONING" FOR EU FIRMS

In recent weeks, international business lobbies have raised an alarm over a spate of antitrust investigations in China, which critics say is aimed at protecting its firms from foreign competition. Some in Europe, however, have also called for EU states to do more to protect their own big firms.

Not on Vestager's watch.

"There are a number of ways to enable companies to compete globally," she said. "But cushioning from competition is probably a wrong way to go, because there is very harsh competition in the global market. So you need to be able to handle that in order to be there.

"And being cushioned in a European context is hardly the way to get the kind of muscle that you need for global markets."

Vestager said her upbringing and experience in the rough world of Danish multi-party politics would stand her in good stead for the kind of pressure that governments and global multinational firms will seek to put on her.

"I was brought up with a very strong value that you should always protect the few and the small against those who want to misuse their muscle and their weight in order to get what they weren't supposed to get," she said, looking ahead to a five-year mandate in what is one of the most powerful jobs in Brussels.

"Life in politics has taught me that there are some people who are very loud and put lots of pressure on but on the other side there are people who are silent and who are looking at you and hoping for you to be neutral and fair and even-handed.

"It is very important to have a very, very, very open ear to those who are not loud, who do not put pressure on."

Vestager also said she favoured reaching settlement of cases before they come to her for a final executive judgment, usually for reduced fines or negotiated concessions from the companies. Critics have complained that settlements have slowed the process of clarifying competition law.

Settlement, however, "does speed up things ... and enable cases to be closed rather than to be dragged over years and years," she said, stressing the overall goal was to ensure "fair and strong competition in a European and hopefully also global context".

Antitrust in Emerging and Developing Countries Conference - 24 October 2014 - New York University

Let's see how competition work and how competition rules are enforced in emerging and developing economies at this great event

Concurrences Journal, in partnership with the New York University School of Law, will hold its inaugural conference "Antitrust in Emerging and Developing Countries” on Friday, October 24, 2014, at the NYU campus. This one-day conference (8:30am to 6:30pm) brings together speakers from China, Brazil, Mexico, South Africa, among other jurisdictions. Key-note speakers include:

• Eleanor M. Fox, Professor at NYU
• Santiago Levy Algazi, Vice President for Sectors and Knowledge at the IADB
• Dennis Davis, Judge of the High Court of Cape Town
• William E. Kovacic, Professor at GW University
• Frank Fine, Executive Director, China Institute of International Antitrust and Investment
• Blanca G. Rodriguez, DG Comp
• Randolph W. Tritell, FTC

You can find the detailed program and list of speakers on the dedicated website: https://antitrustdevelopingcountries.eventbrite.com

Facebook takes over WhatsApp. What is up to?

FACEBOOK TO WIN EU APPROVAL FOR $19 BLN WHATSAPP BID -SOURCES 

25-Sep-2014 18:04

·         European Commission did not demand concessions -sources

·         Deal will pit Facebook against telecoms industry

By Foo Yun Chee

BRUSSELS, Sept 25 (Reuters) - Facebook FB.O, the world's leading social network, will win unconditional EU approval for its $19 billion offer for mobile messaging startup WhatsApp in a deal pitting it against telecoms operators, two people familiar with the matter said on Thursday.

The landmark acquisition, the largest in Facebook's 10-year history, will give the company a firm foothold in the fast-growing mobile messaging market.

A plan by WhatsApp to add free voice-call services for its 450 million customers later this year, however, makes it a potentially powerful competitor to companies such as Deutsche Telekom DTEGn.DE, Telecom Italia TLIT.MIand Telefonica TEF.MC.

Analysts said the move is likely to hit telecoms providers' turnover as the industry heads into its fifth year of revenue decline. The sector had looked to EU regulators to extract concessions from Facebook.

Facebook convinced the Commission that the deal had no anti-competitive effect and, therefore, concessions were not necessary, the sources said.

"It's unconditional clearance," one of the people said, declining to be named because the decision by the European Commission was not yet public.

Commission spokesman Antoine Colombani declined to comment. The European Union competition authority has set an Oct. 3 deadline for its decision.

The deal does not seem to pose any competition problems as far as the Commission is concerned, said Tobias Caspary, a partner at law firm Fried Frank.

"Both parties are offering their services for free. It seems unlikely that customers are locked in with respect to instant messaging, and it would be relatively easy to switch to alternative offers, for example Skype or Line," he said.

"Also relevant factors looked at were probably that the entry barriers are relatively low for the instant messaging market, that this is still a nascent market characterized by rapid changes and growth, and that there are several recent entrants."

U.S. regulators gave the green light for the deal in April, telling WhatsApp to stick to its current privacy practices after the merger, including not to use users' personal data for targeted ads.

WhatsApp and its rivals such as KakaoTalk, China's WeChat and Viber have in recent years won over telecoms operators' customers with a free text messaging option, posing a serious threat to the sector's revenues from this business, which totalled about $120 billion last year, according to market researcher Ovum.

(editing by Jane Baird)
((foo.yunchee@thomsonreuters.com; +32 2 287 6844; Reuters Messaging:foo.yunchee.thomsonreuters.com@reuters.net)

MasterCard loses the appeal at ECJ and its consequences will be wide for the banking and the payments industries

As the result of the decision issued on 11 September 2014 by the European Court of Justice, MasterCard will have to cancel its multilateral interchange fees (MIFs), a situation which will put it at disadvantage with the competitor VISA, which chosed to settle the matter with the European Commission and received the possibility to apply such fees, capped at maximum 0,2 for debit cards and 0,3 fo credit cards.

MasterCard's decision to fight the Commission hits back and although limited to cross-border transactions, it will have wider consequences, as several investigations and legislative intiatives in the Member States aim to cut the level of the MIFs. 

With the ECJ decision, such attempts look already obsolete and now the tide is very much likely to turn towards a complete elimination of the MIFs, an outcome which will hit hard at the banks and the payment systems. 

The most important riddle of the summer: who will be the next Competition Commissioner?

Even as the summer reaches its highest season - and this can be seen all around us - the discussions on who will be appointed on which EU Commission job are also at reaching a peak. 

Unfortunately, the discussions surrounding the appointment are far from being transparent and even attention from the media is now low, due to the heat, the holidays and to the fact that most of the attention usually goes to the top job - that of President of the Commission – which is already settled. This is why I said that this is a riddle and not just a question. Behind the curtains, we are left guessing who might be in this and that position. 

However, there are several jobs where we hope that EU top politicians will nominate the best persons they can - the least politician of the politicians or the most technocrat of the technocrats, to be realistic! 

The Competition and State Aid position is one of the important jobs to be filled in over the summer. The next Commissioner is likely to have an even more difficult job than his predecessor - Mr.Almunia - who managed pretty well this area of the EU law and policy. There are several large challenges ahead for the to-be Competition Commissioner: the Google case (cases?), the Gazprom case, the enactment of the directive on private damages, as well as long disputed issues, such as those surrounding the way the decisions in antitrust matters are taken by the Commission, to mention only few of them. 

The selection looks more difficult than in the past - 2000 or 2008 - but not because of these challenges but due to other criteria, coming from the politics of the European Union. There are many persons who believe that the job will go to a Brit, in order to heal the wounds of the prime minister David Cameron, who lost his ill-fated battle for opposing Jean-Claude Juncker, and, hence, of UK as such, by assigning such an important job to a country on the verge to separate itself from the European Union.

I would be in favour of such a choice but not for the reasons listed above but because there is a higher chance that a person with a true belief in the market forces and in the free economy will take the position.  The European Union needs to re-discover its trust in the markets, which has been lost in past in the aftermath of the financial crisis, because of politicians who recklessly or purportedly put the crisis on the failure of the market forces rather than on their own mistakes and missteps. 

In a world where even the Chinese economy looks often more liberal than certain markets in the European Union and where there are ”tigers” of the economy in almost every region of the planet, the European Union must unleash the forces and the dynamism which accompany the market economy, rather than trying to put dams and plan the economic growth from offices in Brussels, London, Paris, Berlin or elsewhere. 

However, the (political) chances for a competition commissioner coming from London are rather slim (UK is more likely to receive a position of Vice-President of the Commission but in conjunction with another portfolio). 

The competition for the competition commissioner is more likely to take place between a person nominated by France (perhaps Pierre Moscovici) and the choice of Germany (the current Energy Commissioner Guenter Oettinger), with Germany keeping the highest odds. Mr.Oettinger is the only person who assumed directly and honestly his preference for becoming the next Competition Commissioner and he might be a decent choice for the job. 

Or we will witness a surprise - someone from the Eastern block?

Stay tune and watch! 

Articol Ziarul Financiar - 17 iunie 2014 - Statul face cadouri bogaților

w

OPINII PRIMITE LA REDACŢIE

Statul face cadouri bogaţilor

joi, 17:58Autor: Valentin Mircea

Acum câteva zile guvernul României, aceea instituţie care ar trebui să se ocupe de gestionarea a ceea ce aparţine statului, în folosul tuturor cetăţenilor săi, a emis o hotărâre de guvern prin care doar anumiţi operatori economici – cei numiţi generic ”marii consumatori” – să beneficieze de o reducere de până la 85% a numărului de certificate verzi pe care trebuie să le achiziţioneze. Guvernul consideră că aceasta este o formă de ajutor de stat care trebuie acordată deoarece în caz contrar ar exista câteva mari societăţi care vor închide porţile sau vor pleca din România.  Zice premierul că reducerea ajută câţiva mari angajatori ”să rămână competitivi şi să îşi scadă preturile si costurile (sic!) cu energia”.

Până aici totul este bun şi frumos. Dar dincolo de declaraţii şi intenţii lustruite frumos, detaliile hotărârii guvernului arată prost. Foarte prost.

Mai întâi este vorba de faptul că ”schema de ajutor de stat”, aşa cum este ea numită are valoarea deloc de neglijat de 750 milioane de EUR.  Aceşti bani nu vor veni, din câte ni se spune, de la bugetul de stat – care nu are oricum aceste fonduri – ci de la toţi ceilalţi privaţi: consumatori individuali şi toate companiile care nu se pot lăuda cu statutul de ”mare consumator”.  Adică, statul face cadouri unor privaţi din banii tuturor.  Sigur, bugetul de stat este constituit din banii tuturor dar măcar puteam vorbi de eficienţă şi responsabilitate în folosirea fondurilor publice. Fiindcă despre un cadou este vorba, nici vorbă de ajutor de stat, noţiune consacrată şi utilă economiei, având în vedere că aceasta este mai degrabă o investiţie a statului în anumite zone economice, în scopuri precis determinate, cu preocupare de a nu afecta/discrimina pe nimeni şi într-o modalitate în care banii alocaţi se întorc de fapt la stat sub formă de taxe, impozite şi contribuţii. În acest caz nu putem însă vorbi de un act chibzuit, determinat de calcule exacte şi de dorinţa de a menţine şi chiar dezvolta pe termen lung anumite sectoare industriale. Dacă asta ar fi fost intenţia, Ministerul Economiei ar fi venit la ”pachet” cu programe/politici publice de dezvoltare a respectivelor sectoare. Nu s-a întâmplat însă aşa iar singurul program a fost să fie acordate facilităţi unui număr restrâns de mari societăţi, cu un rol important, desigur, în economie.  Este interesant de remarcat că modul de acţiune al guvernului nu a fost apreciat nici măcar de cei care ar trebui să fie beneficiarii cadoului.  Asociaţia Marilor Consumatori a emis prompt un comunicat în care a semnalat problemele actului normativ, conştientă probabil că în forma anunţată ”schema de ajutor de stat” nu are nicio şansă reală să treacă de furcile caudine ale Comisiei Europene.  Oricum este imposibil ca o decizie din partea Comisiei Europene (aceasta este la final de mandat iar lunile iulie şi august sunt de vacanţă pentru funcţionari) să fie emisă până la 1 august 2014, data anunţată cu elan de către guvern. Să ne amintim de saga Oltchim, cu o situaţie mult mai gravă, dar în cazul căreia autorizarea de către Comisia Europeană a unui ajutor de stat mult mai mic decât acesta a avut loc după mai mult de 1 an de eforturi de convingere a executivului comunitar.

Dacă este vorba de facilităţi – şi de asta este vorba – pentru ca sprijinul pentru marii consumatori să nu fie de-a dreptul un cadou – desigur, inacceptabil  - ar trebui ca cei care beneficiază de acesta să îşi asume, la rândul lor, anumite obligaţii. Aşa s-a întâmplat de-a lungul timpului, de la facilităţile fiscale din celebra pe atunci Lege 35/1991 până la diversele forme de sprijin primite de mari investitori – Renault, Ford sau giganţii din software care angajează experţi români în IT la Bucureşti.   A fost vorba – şi ar trebui să fie la fel şi în acest caz – printre altele, de obligaţia de a menţine capacităţi de producţie deschise şi locuri de muncă pentru o anumită perioadă, după încetarea sprijinului, de efectuarea de investiţii în tehnologii mai eficiente şi cu un consum mai redus de energie electrică.  Ce obligaţii îşi vor asuma marii consumatori de energie şi ce minimă garanţie este luată de guvern, în numele statului român, că aceştia nu vor închide sau nu vor pleca oricum, după ce cadoul se va fi terminat iar ei vor trebuie să revină la condiţiile aplicabile tuturor celorlalţi? Riscă/îşi permite guvernul României să încarce facturile tuturor românilor şi ale tuturor celorlalţi operatori economici, pentru a ţine pe ”respiraţie artificială” giganţi despre care nu ştie dacă vor mai supravieţui după ce tubul de oxigen este înlăturat? Problemele marilor consumatori de energie nu sunt provocate atât de existenţa certificatelor verzi, cât mai degrabă de starea tehnică învechită a unei mari părţi a utilajelor acestora şi de poveri care ne afectează pe noi toţi, aşa cum este nivelul foarte ridicat al contribuţiilor de asigurări sociale.  Marii consumatori de energie sunt, în acelaşi timp – o spune şi primul-ministru în motivarea sprijinului acordat – şi mari angajatori iar costul forţei de muncă în ansamblul unei astfel de societăţi este la fel de mare – dacă nu mai mare – cu cel al energiei electrice. Şi atunci se pune – legitim – întrebarea: de ce mai bine nu reduce guvernul contribuţiile de asigurări sociale (se vorbeşte insistent de reducerea cu 5 puncte procentuale a contribuţiei angajatorilor dar nu se face nimic), reducere de care ar beneficia TOŢI operatorii economici?  

În total, o asemenea reducere a poverii fiscale ar avea mult mai mulţi beneficiari şi ar putea fi salvate mult mai multe locuri de muncă decât cele câteva zeci de mii din cadrul marilor consumatori de energie. Întrebarea de mai sus este în acelaşi timp o propunere. Guvernul are alternative şi cinstit şi obiectiv ar fi să le folosească, nu să acorde cadouri fără condiţii unui număr mic de companii şi, în plus, pe spinarea tuturor.  Genul acesta de haiducie pe invers nu merge şi nu este de acceptat în economia de piaţă a României. 

Valentin Mircea este senior partner la casa de avocatură Mircea Lawyers şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei

The Annual Conference of the Association of European Competition Law Judges - Bucharest - 13 June 2014

A very interesting conference focused on the mechanisms of the collective redress in the European Union - ”Collective Actions - Expectations and Perspectives”.
For the time being, just photos. More to come - including some thoughts and conclusions.