Transparență și profesionalism, vă rugăm!

Astăzi, 30 aprilie 2014, a apărut anunțul privind preselecția pentru desemnarea noilor membri pentru locurile vacante sau care vor deveni vacante în Plenul Consiliului Concurenței. Vedeți aici.

Invit pe toți profesioniștii să își depună candidatura pentru pozițiile vacante - Președinte, doi Vice-Președinți (un mandat pe 5 ani și unul pe un mandat până la 30 decembrie 2016) și trei membri ai Plenului. 

Câteva precizări:

- este vorba de o procedură de selecție aplicată în premieră, în care alegerea nu aparține doar factorului politic ci pleacă de la Colegiul Consultativ, o structură din care fac parte, printre alții, reprezentanți ai Camerei de Comerț Româno-Americane, ai Consiliului Investitorilor Străini, ai Institutului de Politici Publice, ai Uniunii Judecătorilor din România, ai asociațiilor de protecția consumatorilor și care este prezidat de domnul Jonathan Scheele, fostul șef al Delegației Comisiei Europene în România, din perioada de pre-aderare a României la Uniunea Europeană.

- pot candida și pot face parte din Plen și cetățeni ai altor state din Uniunea Europeană (sper să se întâmple asta!).

- mandatele vor fi pentru o perioadă de 5 ani, care poate fi reînnoită pentru încă 5 ani.

- nu în cele din urmă, este vorba de poziții onorante, dar dificile, deci nu pentru oricine!

Și câteva rugăminți: 

- să fie asigurată și garantată corectitudinea procesului de selecție a membrilor Plenului Consiliului Concurenței.
- candidații trebuie să prezinte nu doar o ”scrisoare de intenție” ci câte un PROIECT cât mai exact despre cum vor acționa ei pentru realizarea obiectivelor de menținere a unei economii concurențiale. 

- să fie asigurată de către Colegiul Consultativ transparența pre-selecției - să existe audieri publice (transmise în direct, ca la audierile procurorilor-șefi în cadrul CSM), să fie anunțate candidaturile depuse, punctajul care trebuie obținut pentru a accede în Plen și punctajul obținut de fiecare candidat, precum și modalitatea de rezolvare a contestațiilor.

În acest context, remarc că procedura de selecție este demarată cu mare întârziere, având în vedere că mandatul președintelui Consiliului Concurenței, ale unui Vice-Președinte și a doi membri din Plenul Consiliului expiră marți, 6 mai, deci în mai puțin de o săptămână.  Întârzierea nu trebuie însă să fie motiv de a ”arde etapele”, cum zic francezii și nici de nu a asigura nivelul corect de transparență a procedurii. 

Succes tuturor candidaților!

Nevoia de Consiliul Concurenței și un apel către clasa politică, în Ziarul Financiar din 24 aprilie 2014

Nevoia de Consiliul Concurenţei şi un apel către clasa politică

ieri, 19:49Autor: Valentin Mircea

Consiliul Concurenţei trece în această perioadă prin schimbări profunde la finalul cărora ar trebui ca autoritatea română de concurenţă să devină chiar şi mai puternică decât a fost până acum. Procesul de transformare este gestionat de o echipă de experţi de top ai Băncii Mondiale şi cuprinde toate aspectele care privesc funcţionarea autorităţii de concurenţă.  Deşi pare unul din multele procese de reformă în care sunt implicate autorităţi publice din România, acesta nu este unul ca oricare altele.

Consiliul Concurenţei este gardianul - şi, uneori, garantul - respectării regulilor economiei de piaţă atât de către operatorii economici cât şi de către alte autorităţi publice. Este o muncă uriaşă, aproape de Sisif, dar care este foarte importantă pentru economie şi pentru societatea românească în ansamblu.  Tentaţia de a încălca regula simplă care spune că operatorii economici trebuie să se lupte între ei, cu fair-play dar cu determinare, pentru a câştiga atenţia clienţilor este foarte mare, în orice economie şi în orice ţară.  La fel de mare este tentaţia Statului de a interveni în economie cu reguli care tind sau pretind să protejeze anumite categorii dar care adesea fac ca cei mai mulţi dintre noi să pierdem.  Consiliul Concurenţei are marea responsabilitate de a veghea ca toate acestea să nu se întâmple. Sau, realist vorbind, de a face ca numărul încălcărilor regulilor de concurenţă să fie cât mai mic.  Consiliul Concurenţei este la fel de important, în ordinea socială, ca şi Justiţia, Ministerul Public (Parchetul) sau Curtea Constituţională, chiar dacă adesea acţionează mai discret şi în afara luminii reflectoarelor.

Nu este însă deloc o sarcină uşoară.  Nu este uşor să fii arbitru într-un „meci” jucat de sute de mii de entităţi, unde înţelegerile între competitori sunt secrete iar faulturile sunt adesea executate cu discreţie.  De aceea, pe lângă modernizarea proceselor interne – activitate unde se manifestă asistenţa Băncii Mondiale – este nevoie ca la Consiliul Concurenţei să existe oameni care pot face faţă unei sarcini atât de dificile şi care, mai ales, să vrea să îşi facă datoria aşa cum trebuie, fără subiectivism şi interferenţe.

Peste două săptămâni, pe 6 mai 2014, mandatul de 5 ani al unei majorităţi a membrilor actuali ai Plenului Consiliului Concurenţei, alături de care pornisem şi eu la drum în mai 2009, va ajunge la final, inclusiv mandatul preşedintelui instituţiei.   Procedura de numire a unor noi membri este laborioasă şi este menită să asigure că doar cei mai buni dintre cei buni specialişti în concurenţă vor ocupa aceste poziţii. Este o procedură unicat pentru administraţia publică – dar care ar putea fi un model şi o sursă de profesionalizare şi pentru alte autorităţi publice – în care propunerea candidaţilor pentru Plenul Consiliului Concurenţei este făcută de un colegiu consultativ alcătuit în proporţii egale din reprezentanţi ai mediului academic, ai mediului de afaceri şi reprezentanţi ai asociaţiilor de protecţia consumatorilor. 

Trebuie ca această procedură să rămână şi să fie respectată întocmai. Este necesar ca procedura de selecţie şi cea de numire să aibă loc în condiţii de transparenţă: candidaţii şi proiectele acestora trebuie să fie aduse la cunoştinţa tuturor iar audierea candidaţilor ar trebui să fie publică, la fel ca audierea de către CSM a celor propuşi la şefia parchetelor.  Este necesar ca politicul să nu intervină decât acolo unde trebuie, strict în condiţiile prevăzute de lege, în faza avizelor emise de Guvern şi de comisiile de specialitate ale Parlamentului.

Etapa prin care urmează să treacă Consiliul Concurenţei în mai 2014 este decisivă pentru viitorul acestei instituţii şi pentru un mediu economic sănătos în România dar, mai presus de orice, este un test de maturitate pentru clasa politică românească şi pentru toţi factorii de decizie implicaţi.

Rolul politicului este important în societate dar în ceea ce priveşte Consiliul Concurenţei oamenii politici trebuie să aibă în vedere că această instituţie trebuie să aplice o singură politică: cea a bunăstării consumatorilor, fără partizanate şi fără doctrine.

Dacă vrea să ajute Consiliul Concurenţei în realizarea misiunii sale clasa politică poate da un mesaj de încurajare şi de sprijin, tocmai prin respectarea neutralităţii politice a instituţiei, prin acordarea unui buget în măsură să asigure buna funcţionare a autorităţii de concurenţă şi prin punerea la dispoziţie a unor instrumente legale cât mai eficiente, în acelaşi scop.

Acesta este un moment în care mediul de afaceri, presa şi opinia publică în ansamblu trebuie să rămână atente şi să asigure că vor fi puse bazele pentru tranziţia Consiliului Concurenţei de la o instituţie bună şi respectată, cum este în prezent, la o instituţie foarte bună şi foarte respectată, cum ne dorim să fie în viitor.

 Valentin Mircea este senior partner la casa de avocatură Mircea Lawyers şi fost vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei

UPDATE - fotografii - Susținere publică teză de doctorat despre ”Răspunderea civilă delictuală în materia concurenței”

Mulțumesc și prin intermediul blogului meu tuturor celor care mi-au fost aproape, în Sala de Consiliul a Facultății de Drept din Universitatea București, prezenți fizic sau ”corpore alieno”, pentru susținerea publică a tezei mele de doctorat în materia dreptului civil și a dreptului concrenței - ”Răspunderea civilă delictuală în materia concurenței”, operă produsă în aproape 4 ani, plini de altfel și cu alte evenimente, în viața personală și în cea profesională. 

Puteți accesa aici o înregistrare a prezentării tezei de doctorat și în cele ce urmează aprecierile profesorilor din comisia de examinare, care la final mi-ai acordat, cu generozitate, calificativul ”Foarte Bine”.

Aprecierile profesorilor, astfel cum sunt menționate în referatele emise de fiecare dintre ei:

“Lucrarea de doctorat elaborată de doctorandul Valentin Mircea are caracter de noutate deoarece până în prezent nu există în literatura de specialitate o asemene lucrare cu dimensiuni interdisciplinare privitoare la răspunderea civilă delictuală în materia concurenței” – prof. univ dr. Smaranda Angheni

“[…] doctorandul, cu pasiune și competență a reușit să elaboreze o lucrare caracterizată prin multitudinea informațiilor în domeniul concurenței, contribuția personală a acestuia fiind prezentă atât prin identificarea problemelor relevante din punct de vedere teoretic și practic, cât și prin propunerile de lege ferenda formulate.” – prof. univ dr. Smaranda Angheni

“Demersul științific al doctorandului nu este însă izolat, deoarece preocupări în vederea facilitării procedurilor și mecanismelor de despăgubire a victimelor există și Ia nivelul Uniunii Europene, astfel încât lucrarea se înscrie în ansamblul acestui efort de desțelenire a unor noi soluții, având într-un anumit sens, prospețimea originalității și a entuziasmului cercetătorului vizionar, care stimulează la nivelul legiuitorului și al practicianului conștiința că răspunderea civilă în materia concurenței trebuie să funcționeze eficient, iar dificultățile intrinseci pot fi depășite prin soluții raționale și prin mecanisme juridice adecvate.” – prof. univ. dr. Marieta Avram

“Toate secțiunile dedicate analizării acestor aspecte demonstrează că doctorandul dă dovadă de reale aptitudini analitice.” – prof. univ. dr. Marieta Avram

“O calitate de necontestat a tezei analizate constă în rigoarea planului, ceea ce i-a permis autorului să urmărească firul logic al analizei efectuat și să prezinte exhaustiv problemele referitoare la tematica pe care a supus-o investigației științifice. O altă calitate a lucrării constă în nivelul științific ridicat. Tema aleasă de doctorand i-a permis să pună în discuție numeroase aspecte ori probleme noi, care nu au mai format obiect de cercetare științifică aprofundată în doctrina noastră. Teza de doctorat are, indiscutabil, prin însăși tematica abordată, o valoare aplicativă semnificativă. Stilul folosit este clar, fraza elegantă și terminologia utilizată este adecvată și sistematizarea materiei este riguroasă, astfel încât lucrarea este ușor accesibilă cititorului.” – prof. univ. dr. Gabriel Boroi

---

UPDATE. Liga Profesionistă de Fotbal este în off-side

UPDATE: La o sesiune de întrebări de azi, 15 mai 2014, de pe Hotnews.ro, dl.Presedinte Chirițoiu declară, răspunzând la o întrebare privind modalitatea de respectare de către LPF a regulilor de concurență în ceea ce privește retransmiterea meciurilor de fotbal:
”Consiliul a fost implicat in felul in care au fost transmise meciurile din Liga 1 in ultimii 3 ani si cred ca s-a vazut o imbunatatire a situatiei din punct de vedere al consumatorilor, prin faptul ca au existat trei canale de distributie a meciurilor de fotbal. Analizam modelul propus de noua conducere a Ligii. El pare tentant, pentru ca are potentialul sa asigure accesul tuturor telespectatorilor la toate meciurile din campionat. Trebuie sa vedem insa cum se va concretiza aceasta initiativa. Daca apar incalcari ale legii concurentei, avem dreptul sa intervenim.”.
Am crezut că nu văd bine! LPF este - deja - în situația încălcării regulilor de concurență, în speță a unui acord între întreprinderi concurente care au vândut drepturile lor în mod netransparent și pe un termen foarte lung, închizând astfel piața (art.5 din Legea concurenței și art.101 din TFUE)! Dacă apar și alte încălcări, pe cine va trage la răspundere Consiliul Concurenței? LPF va spune că a vândut deja la firma malteză iar firma malteză va spune că nu poate fi ținută de vreuna din obligațiile LPF, având în vedere că este un cumpărător de bună credință și nu este asociație de întreprinderi, ca LPF. Nu veți putea să acuzați firma malteză nici măcar de abuz de poziție dominantă, deoarece nu este probabil ca LPF să aibă o astfel de poziție pe piața retransmiterii de competiții sportive, în ansamblu.
Plus că este ineficient să aștepți să se producă deja efecte pentru a interveni într-o situație bine cunoscută și unde există reguli foarte clare.  Meciurile de fotbal pot ajunge foarte bine la abonații unui singur operator (în dezavantajul celorlalți operatori) și, fapt mult mai grav, la un preț considerabil, în vreme ce în prezent consumatorii nu trebuie să plătească în plus pentru aceste meciuri.
______________________________________________________
Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) a făcut obiectul, în 2009-2010, al unei investigații a Consiliului Concurenței cu privire la modalitatea de comercializare de către cluburile de fotbal, membre ale LPF, a drepturilor de televizare a partidelor din cadrul Ligii I.
Cluburile de fotbal sunt organizate pe bază comercială, astfel că acestea sunt întreprinderi, în înțelesul din legislația concurenței, și, astfel, sunt supuse regulilor de concurență.
În principiu cluburile ar trebui să comercializeze drepturile de retransmisie a partidelor la care participă în mod individual și să concureze între ele și în ceea ce privește drepturile respective.
Trebuie avut în vedere faptul că în cazul vânzărilor individuale ale drepturilor de retransmisie ar fi stimulată și competiția sportivă dintre cluburi, care ar trebui să ofere spectacole fotbalistice de calitate, la cel mai înalt nivel.
În cvasi-majoritatea campionatelor din Europa drepturile de retransmisie sunt gestionate și cesionate în mod colectiv de către asociațiile cluburilor, ceea ce din punctul de vedere al regulilor de concurență și în lumina celor amintite mai sus se califică de principiu în categoria acordurilor anti-concurențiale (carteluri), care sunt încălcări deosebit de grave ale regulilor de concurență. Deci, orice vânzare colectivă a acestor drepturi poate reprezenta o înțelegere anti-concurențială (cartel), oricând ar avea loc. De aceea a fost deschisă investigația din 2009 a Consiliului Concurenței, mergând de altfel pe urmele și precedentele stabilite de către Comisia Europeană în ceea ce privește drepturile de retransmisie gestionate de către UEFA și de către multe autorități de concurență naționale, cele mai de cunoscute fiind cazurile Bundesliga (în Germania) și Premier League (în Anglia).
Cazurile UEFA, Bundesliga și Premier League au fost însă finalizate prin angajamente, propuse de către cluburile și federațiile investigate, nu prin sancțiuni.
Comisia Europeană și autoritățile de concurență din Germania și din Marea Britanie au avut în vedere faptul că vânzarea colectivă a meciurilor de fotbal poate să fie eficientă din anumite puncte de vedere (oarecum similar cesionării drepturilor de autor, din domeniul muzicii, de exemplu, de către organismele de gestiune colectivă a acestora).
Mergând pe aceeași abordare, în 2011, la inițiativa Federației Române de Fotbal, care gestionează meciurile de fotbal din Cupa României, și respectiv a LPF, care gestionează meciurile din Liga I, și Consiliul Concurenței a fost de acord să accepte angajamente prin care concurența să fie restabilită în ceea ce privește cesionarea drepturilor de retransmisie, și anume prin vânzarea acestora în cadrul unor proceduri cât mai competitive, care să asigure maximă transparență și șanse egale tuturor celor care doreau achiziționarea acestora.
În acest sens a fost emisă Decizia Consiliului Concurenței nr.13/19.04.2011 prin care vânzarea drepturilor de retransmisie pentru sezoanele competiționale 2011/2012, 2012/2013 și 2013/2014 (plus 2014/2015 pentru transmisiunile radio) urma a fi efectuată în baza unei proceduri competitive, pe baza unor ”pachete” de meciuri care să asigure accesul cât mai multor posturi TV.
Precizez că Decizia nr.13/2011 a Consiliului Concurenței menționează ca interval de aplicare durata celor 3 sezoane competiționale doar datorită faptului că intenția de vânzare și angajamentele propuse acopereau doar aceste sezoane. În materie de angajamente pentru posibila încălcare a regulilor de concurență Consiliul Concurenței este ținut de ceea ce propun părțile și nu poate impune nimic în plus față de aceste propuneri. Consiliul poate doar să accepte sau să respingă astfel de propuneri.
Aceasta nu înseamnă însă că la vânzări ulterioare cluburile de fotbal și Liga Profesionistă de Fotbal ar putea să reia comportamentele investigate anterior ca practici anti-concurențiale.    În acest sens, trebuie avute în vedere, de exemplu, paragrafele 30 și 31 din Decizia 13/2011 conform cărora câștigătorul procedurii de atribuire nu va avea nici drept de reînnoire automată a contractului (la rândul său limitat la maxim 3 ani), nici drept de ”primă opțiune”. Sensul este clar: după expirarea contractului pentru cele 3 sezoane competiționale, LPF și cluburile trebuiau să reia procedura competitivă - de principiu licitația publică, cea mai competitivăMai departe, trebuie ținut cont de considerentele de la paragraful 26 al Deciziei 13/2011 - ”Prin angajamente, FRF şi LPF şi-au asumat faptul că îşi vor modifica comportamentul pe piaţa vânzării drepturilor comerciale asupra meciurilor de fotbal din cadrul competiţiilor care se desfăşoară cu regularitate în fiecare an în România în mai multe modalităţi.”
 dintre toate.
În condițiile în care vânzarea drepturilor de retransmisie se face tot în cadrul investigat în 2009-2010 de către Consiliul Concurenței este evident că modificarea comportamentului ar trebui să fie ireversibilă.
Ce s-a întâmplat însă în ultimele săptămâni?
Ignorând cadrul legal pe care este ținută să îl respecte și pe care altminteri declară că vrea să îl respecte, LPF a cedat drepturile de retransmisie către o firmă din Malta, cu acționariat obscur care, la rândul său, a vândut aceste drepturi către două posturi TV de talie mică, fără ca măcar să simuleze respectarea unei proceduri competitive.  Celelalte posturi TV, cu experiență în acest domeniu și cu un public fidel nu au avut nici măcar șansa să liciteze și să ofere, de exemplu, un preț mai mare.  În plus rezultă din comunicatul LPF că cedarea s-a făcut pentru 5 (cinci)!! sezoane competiționale, mult peste maximul de 3 ani admis în practica autorităților de concurență din toată Uniunea Europeană dar la un preș mai mic decât cel obținut în 2011.  Poate că prețul mai scăzut este determinat de atractivitatea mai scăzută a meciurilor din campionatul intern și de scăderea pieței de publicitate radio-TV dar în lipsa concurenței între posturile TV interesate acest fapt este doar o speculație.
În mod normal în acest moment Consiliul Concurenței ar trebui să declanșeze o nouă investigație pentru evaluarea comportamentului Ligii Profesioniste de Fotbal și, probabil, să ia măsuri pentru oprirea posibilei încălcări a legii (măsuri interimare, prevăzute de art.47 din Legea concurenței nr.21/1996, republicată, cu modificările ulterioare, de exemplu sub forma obligării la organizarea unei licitații publice deschise).  
Ce va spune arbitrul (Consiliul Concurenței)?